De cele mai multe ori
te întrebi dacă ţie îţi scriu.
te convingi cu fiecare literă
ce se prelinge din vârful peniţei,
stai la pândă după vreun înţeles
ascuns sau pe care îl poţi descifra
doar tu.
zâmbeşti într-o parte, în dreapta,
fugar, cât să nu vadă nimeni,
la final să dai sah-mat.
şi dacă te înşeli,
străinule?
să nu rupi petale de margaretă
ca să afli.
ai putea zâmbi şi în stânga.
sau deloc.
dacă le-ai rupe poate ai afla
că nu doar te scriu
sau, eu ştiu?
Strainule,
de ce te amagesti
de cantecele sirenei?
Ea canta in drumul corabiilor
sa incante singuratatea ta.
dar mmarinarule,
nu da foc vasului tau
crezand ca esti alesul.
te arunci in valuri
in bratele sirenei
dar te inseli marinarule,
nu esti tu iar sirena se ascunde
in adancuri si iese departe
pentru ca nu e sirena;
e fata morgana
la care crezi ca poti ajunge
chiar tu.
mai bine marinarule
urmeaza-ti drumul tau
ascultand doar cantecul sirenei,
care-ti incanta doar drumul tau
in pustiul oceanului
si nu te amagi!
De fapt puneti degetul pe una din situatiile clasice ale poetilor de talent. Cititorul are impresia ca e scris pentru el. Numai pentru el. Bineînteles ca aceasta confuzie concernant intentiile poetului, care nu le scrie, în cele mai multe cazuri, decât pentru o singura persona, duce câteodata la niste situatii cel putin bizare. Dar e pretul care trebuie platit talentului… SI e normal, în cazul poeziilor dumneavoastra, sa fie asa… Fiecare dintre noi se simte concernant.
Domnule Carol, mă tentaţi din ce în ce mai mult să vă rog să mă onoraţi cu o recenzie literară. 🙂
Pentru „Strainul” ? Cu placere ! Oricum mi-am permis sa pun un link spre dumneavoastra pe situl meul. O sa pun si cateva cuvinte. Daca va deranjeaza, îl scot.
Da, pentru „Străinului”. 🙂
Nu mă deranjează deloc, dimpotrivă 🙂 Şi eu am pus un link către dvs. acum câteva zile. 🙂
O sa va fac daca vreti. Cu placere.
Doar dacă vă face şi dvs. plăcere! 🙂 Mulţumesc! 🙂
În mod sigur, nu e nici cea mai mica problema. Cum e gata, o citesc si va scriu câteva pagini.