Arhive pe categorii: Blog

Biografia soțului, tatălui și bunicului nostru irepetabil, Radu Ilie, Colonel în rezervă

S-a născut în comuna Tinosu, localitatea Predești, județul Prahova, în data de 18 aprilie 1930, într-o familie modestă, din tată muncitor petrolist și mamă casnică.

A urmat școala primară în satul natal, apoi, a absolvit Școala de Elevi Meseriași  CFR în meseria de strungar în anul școlar 1947-1948, în localitatea Ploiești, Unitatea Atelierele CFR. În 1949 a devenit absolvent cu specialitatea Metalurgie, după finalizarea cursurilor Școlii Medii Tehnice de Construcții și Metalurgie, din București.

O dată cu terminarea Școlii Militare de Ofițeri, a urmat cursurile Facultății de Științe Juridice, Universitatea din București, din 1954 până în 1961. Prin hotărârea comisiei pentru examenul de stat din sesiunea februarie 1964, a fost declarat Diplomat Universitar în specialitatea Științe Juridice, obținând media 9.25.

Funcția de jurist l-a adus în preajma anului 1955 în Vatra Dornei, unde și-a cunoscut viitoarea soție cu care avea să petreacă mai mult de jumătate de veac. O viață de om trăită în iubire sinceră, respect și armonie. Pașii i-au purtat prin mai multe orașe din Moldova și Bucovina, stabilindu-se ulterior în orașul natal al soției, Botoșani.

Profesional, Radu Ilie și-a dedicat viața țării, dreptății, lucrând peste 36 de ani în spiritul legii, fiind în slujba Ministerului de Interne și a Poliției, cu devotament, demnitate și fără compromisuri. A obținut numeroase medalii, brevete pentru recunoașterea meritelor deosebite în împlinirea fără de greșeli a îndatoririlor de serviciu. Colonelul Radu Ilie a fost apărătorul dreptății, fără a jigni și fără a face vreun rău. Imparțial, sobru, cinstit, nu și-a asumat niciodată responsabilități pe care să nu le poată duce la bun sfârșit. Deși familist convins, cu soție și fiică acasă, nu a respins niciun apel al colegilor, niciun ordin venit de mai de sus, care îi solicita prezența, nici măcar în ore târzii ale nopții sau în timpul liber.

Împreună cu soția, Rodica, pedagog și profesor le-au crescut cu foarte multă dragoste, dedicație și atenție pe Manuela, inginer și Raluca, doctor în sociologie.

Radu Ilie a fost un Om irepetabil din toate punctele de vedere. Profesional și personal. Un Om care și-a iubit familia, fără a face spectacol din asta, care a fost mereu acolo, la bine și la rău, care a adunat în preajma lui oameni de calitate și care a crescut Oameni. A educat Oameni în spiritul bunătății, curajului, dorinței constante de evoluție, în spiritul frumosului.

Radu Ilie a fost un Om care nici dacă ar vrea, nu ar putea fi uitat.

15894956_942437715892032_7590897834406810865_n

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Blog

La mulți ani, Dumitru Velea!

Azi este ziua celui care a văzut în mine un bulgăre de aur pe plan literar. A celui pe care nu l-am întâlnit încă niciodată, dar în care am avut încredere de la primele cuvinte. Un Om cu o cultură cât o enciclopedie, cu zeci de volume publicate de poeme, eseuri de estetică şi filosofie, teatru, scrieri despre artă, critică literară, membru al UNITER şi al Uniunii Scriitorilor din România (Secţia de Dramaturgie) și nu se oprește aici. Un Om cu o profunzime a sufletului și a minții cum rar mi-a fost dat să văd. Un Om care întinde mâna celor în care crede (intuitiv sau poate că vede în ei ceea ce nimeni altcineva nu vede) și îi șlefuiește, fără a-i cenzura. De câteva luni, îi ia acasă în revista Banchetul, al cărui Redactor Șef este. Un Om dedicat artei și culturii, ce slujește cuvântul ca pe ceva sfânt.
Pentru mine, Dumitru Velea este un Om, un prieten, un mentor. Viața mea nu ar fi la fel fără el. Vă mulțumesc, domnule Velea pentru toată încrederea pe care mi-o acordați, pentru tot sprijinul, pentru toată răbdarea și pentru că ați reușit să scoateți din mine cuvântul.
Sunt foarte onorată și fericită să vă știu prietenul meu!
Sunteți un Om Mare! Acum și mereu!
Vă doresc din inimă multă sănătate, liniște, bucurii cât cuprinde, la cât mai multe numere ale Banchetului și aștept romanul!!!
La mulți ani, Domnule Velea!
befunky-collage

Scrie un comentariu

Din categoria Blog

Despre demonii latenți sau cum să cicatrizezi durerea vie. Omar și diavolii – Dan Ciupureanu

Romanul Omar si diavolii nu este unul tocmai facil de digerat, mai ales dacă ești îndoctrinat cu prejudecăți de genul: lumea descrisă de un autor în opera sa trebuie să fie net superioară realității.

Nu-mi amintesc să fi citit un alt roman în care durerea și boala să fie atât de prezente și atât de bine amestecate, un tot unitar în care nu este nicio altă soluție în afară de a le face față.

Dan Ciupureanu descrie două lumi, două realități și, deși te aștepti ca una dintre ele să fie pozitivă, așa cum unii dintre noi își creează propria lume pentru a face suportabil prezentul, autorul surprinde.

Povestea propriu-zisă aduce în prim plan un tânăr care provine dintr-o familie cu foarte multe lacune. Tatăl este mai prezent în viața fiului spre finalul adolescenței, mama este schizofrenică. Un adolescent aruncat în tumultul vieții, care se lasă ghidat de anturaj și uneori de voci. Singura care îl salvează, pentru a-l înfunda și reînvia apoi este Roxana.

Un roman care nu duce lipsă de toate neajunsurile de care se poate izbi un om: materiale, afective, medicale, sociale. Din când în când, scrise cu litere italice de autor, parcă auzi vocea adolescentului devenit adult, completând povestea copilului prin ochii maturității. Tristețea și boala sunt tot acolo: “Viața mea e prea liniștită ca să nu se întâmple ceva rău. De exemplu, într-o zi, să stau la masă, să radiez de plăcere și fericire, becul să pâlpâie de două ori din senin și să-mi explodeze capul.”

Scris într-un stil agresiv, inovativ și oarecum șocant prin descrieri și limbaj, Omar și diavolii reușeste să pună punctul pe I, calitatea vieții ține mult de noi înșine, dar își are bazele în celula societății, familia, în modelele pe care le vedem și în felul în care ne pregătește pentru viață.

Un roman care schimbă, care te schimbă. De citit!

Scrie un comentariu

Din categoria Blog, Prefețe și recenzii

Femeia asasin la Bookfest

Multumesc domnului prof. univ. dr. Dan Banciu pentru prezentarea volumului Femeia asasin si sindromul Stockholm – Raluca Pavel, in cadrul Salonului International de Carte, Bookfest 2016, volum ce a fost titlul zilei la Editura Ars Docendi!
Un moment la care nici nu visam pana acum cativa ani!
E un sentiment de nedescris sa-ti lansezi cartea la Bookfest – Salonul Internațional de Carte!
Va multumesc tuturor pentru emotie!

 

Scrie un comentariu

Din categoria Blog

Femeia asasin și sindromul Stockholm, Titlul zilei al Editurii Ars Docendi

Duminică, 5 iunie 2016, 14:30
‪#‎Femeia_asasin_și_sindromul_Stockholm‬ – Dr. Raluca Pavel, prezentare de carte la Titlul zilei al Editurii Ars Docendi

Editura Ars Docendi va fi prezentă în pavilionul C4, standul C40

Evenimentul va fi moderat de Prof. Univ. Dr. ‪#‎Dan Banciu.

Pentru mai multe detalii despre programul evenimentelor organizate de Editura Ars Docendi:
http://infoub.unibuc.ro/images/ata%C8%99amente_pt_%C8%99tiri/Evenimente_Bookfest_2016_1.pdf

Urmăriți pe Facebook detalii despre evenimentul Ralucăi Pavel, aici.

Raluca Rodica Pavel este doctor în sociologie, a absolvit Facultatea de Sociologie de Asistență Socială și masterul Devianță Socială și Criminalitate, Universitatea din București. În perioada 2010-2011, a obținut o bursă de performanţă ştiinţifică, acordată de Universitatea din Bucureşti, pentru studiul Profilul socio-cultural, psihologic şi psihiatric al femeii asasin. În 2014-2015, a fost bursier doctorand POSDRU, în cadrul proiectului POSDRU/159/1.5/S/141086, cu titlul „Pluri şi interdisciplinaritate în programe doctorale şi postdoctorale”, derulat de către Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii – Academia Română.

A publicat volumele de poezii Sipetul din Călineşti (2011), Străinului (2012) și Locul unde îngerii ațipesc (2014), la Editura Contrafort, Craiova.

Lucrarea Femeia asasin și sindromul Stockholm, elaborată de Raluca Pavel (doctor în sociologie la Universitatea din București), este rezultatul a numeroși ani de studiu, analize și observații, reprezentând un studiu unic în România.

Scrie un comentariu

Din categoria Blog

Daca…

12

Un comentariu

17 Mai 2016 · 6:34 pm

Elsa – Florina Sanda Cojocaru. Un memorial al durerii

O copilărie marcată de certurile părinților, de boala incurabilă a fratelui (mort într-un accident de mașină), de aventurile tatălui și de stările depresive ale mamei. O păpușă cu mecanismul stricat care se reîntoarce, în desele momente de cumpănă, la Edenul pierdut, definit în special de rochia înflorată a mamei și  de zâmbete. Elsa – Crăiasa Zăpezii, ca în Regatul de Gheață. Copilul rebel, judecat cu duritate de brute cu figuri de oameni, se transformă în adolescenta ce ajunge, din lipsă de afecțiune, din nevoia de apartenență și atenție, să atragă în mrejele sale pe băiatul plăcut de cea mai bună prietenă a sa, trădând-o. Apoi apare Cezar, doctorul de suflete. Doc.

O poveste de viață, scrisă pe muzica lui Ernesto Cortazar, despre oameni frumoși, oameni defecți, imperfecți, despre ființe pe care le întâlnim și față de care nu putem rămâne indiferenți. Fie îi iubim, cu acea patimă sfâșietoare, fie îi compătimim, cu acea aplecare copleșitoare, fie îi urâm pentru alegerile sau pentru nonacțiunile lor. Florina aduce viața Elsei în prim plan și ne face părtași la ea, fără să ne-o impună în vreun fel sau altul. Limbajul accesibil, pe alocuri metaforic, dar plin de substanță, îți interzice, parcă, într-un mod tacit să lași cartea din mână. E ca și cum ai trăi o viață dublă, a ta și pe cea din carte, nu poți renunța la niciuna. O analiză intrinsecă profundă a personajelor, care își recunosc atât greșelile, cât și calitățile, își știu neajunsurile și preaplinurile. Esența umană este atât de bine surprinsă, încât nu ai cum să nu dai de tine și să te întrebi de unde cunoaște Florina frânturi din sufletul tău. Te pierzi între cele 251 de pagini și te regăsești. Elsa te împiedică, prin forța ei lăuntrică, să renunți și îți întinde o mână invizibilă, prin gândurile ei, în orice stare ai fi – de disperare, de gol interior. Despre greșeli, despre iubirea fragedă și despre iubirea coaptă, despre impactul unei familii dezechilibrate asupra vieții adulte, o psihanaliză a durerii, explicată până în cele mai abisale colțuri, despre remușcări, negare și despre iertare. Pentru că suntem oameni.

O poveste scrisă plângând de Florina, care se poate citi dar cu pachete de șervețele prin preajmă. Și mai mult cu inima, decât cu ochii.

Ca să te citez, Florina, să primesc romanul Elsa în viața mea a fost o luptă dată cu mine, să o alung din ea, e imposibil. Nu se oprește nimic aici. Florina a promis că  va exista și o Viață după Elsa.

Îți mulțumesc, Florina, pentru că-mi ești, fiecare rând e o lecție de viață.

Cărțile Florinei Sanda Cojocaru, (El a ales, Scrisori către îngeriElsaromane, Poveste de suflet și Vise de scrum poezii), pot fi comandate pe Facebook, pe pagina de autor, aici.

12809706_957078294387529_4789890517804953927_n

Scrie un comentariu

Din categoria Blog, Prefețe și recenzii