Arhive pe etichete: zambet

Când cuvintele o iau razna

22

Scrie un comentariu

11 mai 2013 · 4:13 pm

Lecţie despre empatie

Am, totuşi, impresia
că nu am trăit în zadar,
că pot îndoi timpul şi fi acolo
unde soarele nu apune niciodată,
pentru a râde alături de îngeri.
de fapt, nu trebuie să-ţi spun
ceea ce ştii deja,
nu e nevoie să mă gândesc
la ce-mi rezervă ziua de mâine.
unde zâmbetul se zbate
între lumină şi întuneric,
ca într-un vis de mai
prelungit dintr-o viaţă într-alta,
te regăsesc mereu
în aşteptare
şi mă recunosc

2 comentarii

Din categoria Blog

Lecţie despre zâmbet

Nu luăm nimic cu noi dincolo.
nici casele pe care
nu reuşim să le plătim
într-o viaţă, uneori nici în două.
nici maşinile care ne trimit direct
în alte realităţi şi nu la destinaţia aşteptată,
nici banii pentru care unii
ridică altare şi-şi aşteaptă prietenii
să le admire seifurile.
tot ce luăm cu noi dincolo
sunt zâmbetele.
pe patul din urmă, nu ne amintim
ce funcţie am avut, de la ce firme
ne-am îmbrăcat sau în ce maşini
ne-am arătat bogăţia.
ne amintim câte suflete ne-au zâmbit.
ţie când ţi s-a zâmbit ultima dată?

6 comentarii

Din categoria Blog

Mă lepăd de tine

Cu cât vreau mai mult
să mă lepăd de tine,
cu atât îmi simt zâmbetul de departe,
parcă vrei să am confirmarea
că nu eşti doar un vis.
poate nu eşti şi dacă e aşa,
nu e tocmai bine pentru tine.
iubirea mea sufocă, arde,
îngheaţă, vibrează, te ridică,
e mereu mai puternică, mereu alta,
întotdeauna acolo, aşteptându-te.
totuşi, mă lepăd de tine,
străinule,
pentru că îţi simt lipsa

6 comentarii

Din categoria Străinului

Când pana devine neagră

Nu lăsa praful să se aşterne peste mine
şi-au lăsat alţii gândurile până mi s-a încovoiat spatele,
îmi atârnă pământul de gât, cu toate durerile nespuse
ca o piatră de moară suspendată de-o iubire neîmpărtăşită.
numai tu îmi cunoşti aripile, numai tu le-ai văzut,
mi le-au rupt ceilalţi, în grabă, preocupaţi de calea lor,
nu mai sunt întreagă şi nu mai ştiu să râd.
vezi pana neagră ce doarme sub talpa ta?
e ultima urmă pe care-o las, să mă reconstruieşti,
ridic-o, şterge cu ea pulberea, în adânc vei da de mine,
ia-mă în palme şi scutură-mă de gândurile celor muţi
zâmbeşte-mi, mi-e de-ajuns să mă liniştesc
să fiu din nou răsăritul pe care-l aştepţi

8 comentarii

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Cruce, te port

Vin din ape,
din adânc de iad,
am mâinile rupte,
crucea de piatră
nu mi te-a găsit.
mi-atârnă umărul,
am prins zâmbetul
pleca după degete,
l-am prins în dinţi,
ascuns de văz
sub glugă.
te caut,
străinule,
deşi colind iadul
de la fierea altuia
pâna la ultimul Om.
nimic nu mă doboară,
la nevoie, eu dărâm orice,
mai puţin sufletul tău.
am sânge rece,
străinule,
de când alerg prin iad,
nu mă opreşte un spin,
să port crucea,
când e vorba de tine,
masca mea fragilă
rupe ideile altora,
îţi spun un secret,
străinule,
când e vorba de tine,
devin de oţel

Un comentariu

Din categoria Străinului

Joc

De cele mai multe ori
te întrebi dacă ţie îţi scriu.
te convingi cu fiecare literă
ce se prelinge din vârful peniţei,
stai la pândă după vreun înţeles
ascuns sau pe care îl poţi descifra
doar tu.
zâmbeşti într-o parte, în dreapta,
fugar, cât să nu vadă nimeni,
la final să dai sah-mat.
şi dacă te înşeli,
străinule?
să nu rupi petale de margaretă
ca să afli.
ai putea zâmbi şi în stânga.
sau deloc.
dacă le-ai rupe poate ai afla
că nu doar te scriu
sau, eu ştiu?

8 comentarii

Din categoria Străinului