Joc

De cele mai multe ori
te întrebi dacă ţie îţi scriu.
te convingi cu fiecare literă
ce se prelinge din vârful peniţei,
stai la pândă după vreun înţeles
ascuns sau pe care îl poţi descifra
doar tu.
zâmbeşti într-o parte, în dreapta,
fugar, cât să nu vadă nimeni,
la final să dai sah-mat.
şi dacă te înşeli,
străinule?
să nu rupi petale de margaretă
ca să afli.
ai putea zâmbi şi în stânga.
sau deloc.
dacă le-ai rupe poate ai afla
că nu doar te scriu
sau, eu ştiu?

Despre noi, străinule

Sub orice formă m-ai căuta,
ştiu, tu nu te poţi abţine
să vezi ce gând iau azi cu mine,
deşi ţi-ai promis jocul ăsta,
te voi recunoaşte,
străinule.
pe oriunde treci
e mirosul literelor tale
pe care, de teamă
să nu-mi tulburi apele
să nu-ţi strivească verdele privirea,
le ţii ascunse.
ştiu chemarea de la începutul lumii,
când eu muream în mare,
prinsă în alge şi noroi
şi tu m-ai salvat.
Nu e de ajuns.
m-ai otrăvit din nou.
noi e acum în adânc de mare
tu tot mă cauţi,
eu…