Arhive pe categorii: Cărțile mele
Cu mâinile celeilalte
– fragment din roman –
– Ești sigură că vrei?…
– Vreau măcar să încercăm…
– A trecut prea mult timp de când… Cum crezi…
Ochii Carlei anunțau un șuvoi de lacrimi și nu puteam permite să se întâmple așa ceva. Știam în străfundul ființei mele că trebuie să îi fie greu. După moartea mamei ei, încercase de câteva ori și nu o mai făcuse de atunci, dar, deși înțelegeam într-o oarecare măsură cam ce însemna pentru ea să o ia de la capăt, era extrem de important pentru mine să testez această metodă măcar o dată.
Am luat-o de mână, i-am zâmbit liniștitor și încurajator, spunându-i pe un ton de femeie convinsă, care știe ce face, că e timpul să ne apucăm de treabă. După ce s-a calmat puțin, Carla a aprins două lumânări de ceară curată și s-a apropiat de masa din mijlocul camerei. M-am așezat pe unul dintre cele 3 scaune și mi-am pus foile și pixul în poală.
– Ia-ți alea puțin, de ce te grăbești așa? Trebuie să iau fața de masă, crezi că-ți vin spiritele oricum? mă apostrofă, descoperind masa în același timp. Inima începuse să bată cu putere, pulsul o luase razna și mă apucase un soi de panică, de amețeală, dar m-am decis să țin detaliile astea doar pentru mine. Parcă simțind, Carla îmi spuse în șoaptă:
– Mă duc până dincolo să mă pregătesc. Nu mă pot concentra așa. Să fii cuminte.
Ce puteam să fac, parcă? Am așteptat-o aproape un sfert de oră, uitându-mă cum se prelinge ceara de pe lumânări și studiind masa. Carla o comandase după moartea mamei ei și fusese făcută conform indicațiilor pe care le dăduse bătrânului tâmplar, ca și când ar fi fost o adevărată cunoscătoare în domeniu. Era o masă bine lustruită, din lemn de brad, fără cuie sau alte porțiuni metalice. Toate bucățile erau îmbinate numai cu cepuri de lemn. Pe masă, în mijloc, era gravat un cerc, iar lângă el „DA” și „NU”. În jurul cuvintelor, erau numere de la 1 la 10 și, pe margine, alfabetul, de la A la Z, în sensul acelor de ceasornic.
În timp ce deschidea ușa, Carla se uită în stânga și în dreapta ca o psihotică, apoi, cu o voce ușor schimbată, îngroșată de parcă ar fi fumat un pachet de Marlboro roșu, spuse:
– Ridică-te, vom păstra un moment de reculegere.
Din respect pentru ea, m-am chinuit să rămân serioasă. Nu mi-am putut opri însă chițăitul, iar fața Carlei se întunecă brusc.
– După tot efortul pe care îl fac pentru tine te bușește râsul? Ai idee cât mi-e de greu? Proastă-s că am cedat rugăminților tale și am decis să te ajut.
– Nu ai idee cum e toată scena asta. Tu, arătând ca un evadat de la pârnaie, te uiți în stânga, în dreapta și îmi spui să ținem un moment de reculegere. Îți poți măcar imagina ce funny e?
– Îmi pot imagina cât de anapoda poate ieși totul, dacă nu facem lucrurile așa cum se cuvine. Încălcăm niște legi sacre, facem legături cu lumi care nu trebuie deranjate sub nicio formă și asta doar pentru că așa vrea Sophia. Nu cred că îți pot da seama de natura impactului pe care îl poate avea această acțiune asupra noastră.
M-am ridicat, iar foile și pixul mi-au căzut din poală, agitând flăcările și sporind tensiunea deja sufocantă. Genunchii mei erau reci și îmi simțeam fruntea cum transpiră. Începeam să mă întreb dacă luasem decizia corectă…
– Rugăm spiritul Verei Renczi să ne servească în această ședință de spiritism. Când va veni, să meargă paharul la DA!
Chipul Carlei deveni luminos, fioros de luminos. Puse degetele arătătoare pe fundul paharului de cristal, așezat cu gura în jos, pe cercul din centrul mesei.
– Carla, hai să ne oprim! Nu cred că e ok ce facem!
– Sophia, termină! Când ți-ai scris teza de licență, ai stat față în față cu femei care și-au omorât copiii, mamele și bărbații. Ți-e frică acum de o fantomă! Taci!
Am înghițit în sec pe fundalul sonor al vocii isterice a Carlei și am așteptat. Cred că trecuseră mai mult de două minute.
– Poftim, trebuie să o iau de la capăt, te-ai trezit tu vorbind! Nu mai deschide gura până nu se mișcă paharul. Rugăm spiritul Verei Renczi să ne servească în această ședință de spiritism. Când va veni, să meargă paharul la DA!
Minutele treceau, iar paharul nu dădea semne de vreo mișcare. Începeam să mă îndoiesc de talentul Carlei de a comunica interspiritual sau eu mai știu cum. Probabil, după ce a murit maică-sa, pentru a trece mai ușor peste, și-a imaginat că vorbește cu ea și atât.
– Carla, pe bune. Aprinde lumina și hai să bem o bere.
Aproape ca o smintită, Carla țipă:
– Rugăm spiritul Verei Renczi să ne servească în această ședință de spiritism! Când va veni, să meargă paharul la DA!
După un minut, se așeză pe scaun, cu capul pe masă:
– Nu știu de ce naiba nu merge, cu mama a mers… Hai să bem berea aia.
S-a ridicat, a aprins lumina și a dat să iasă din cameră. M-am ridicat și eu, vrând s-o urmez. Am stins lumânările, am pus fața de masă la loc, mi-am luat foile și pixul și am închis lumina. Când era cât pe ce să închid și ușa, am auzit o voce răgușită, dar senzuală de femeie:
– Rămâi! Bănuiesc că nu m-ai chemat degeaba.
Romanul „Cu mâinile celeilalte” este unul de natură psihologică și prezintă trei zile din viața unei tinere căreia i se arată, în urma unei ședințe de spiritism, Vera Renczi, Văduva Neagră a României, cea care a ucis 35 de bărbați (printre care și fiul ei), pentru a se asigura că va rămâne ultima femeie din viața lor.
O va determina Vera pe Sophia să-și ucidă partenerul?
Din categoria Cu mâinile celeilalte (roman)
Piesa de teatru „Locul unde îngerii ațipesc”
Cea mai mare realizare a mea. Un vis împlinit.
Cea mai importantă realizare a mea se întâmplă mâine.
Nu este vorba despre titlul de doctor, nici despre alte studii aprofundate, despre o promovare la locul de munca sau o updatare a statutului relațional.
Nu stiu cat de multi scriitori sunt binecuvântati să aibă in preajma lor oameni care sa le aprecieze, ba mai mult, sa le valorifice scrisul.
Actrita Gina Kun a vazut in poeziile mele o intreaga piesa de teatru, o poveste despre emoții si fapte. A vazut, a plăcut, am concretizat impreuna scenariul. Nu este prima dată când această piesă este jucată (având deja cel puțin 2 premii la activ), dar este pentru prima data cand este interpretată in varianta asta, care, nici mie nu îmi este cunoscută încă.
Mâine este una dintre zilele cheie pentru mine, una dintre cele mai importante pentru mine ca scriitoare si ca om.
Rămân mereu recunoscătoare Ginei, pentru că datorita ei, poeziile mele pot fi nu doar citite, ci au propria voce. E unul dintre cele mai frumoase gesturi pe care le-a făcut cineva pentru mine. Mă înclin.
Dragilor, mi-ar plăcea mult sa ne împărtășiti emoția, mâine, 20 iunie, ora 19, la Teatrul Elisabeta, vizavi de Cișmigiu. Biletul e 20 lei si se cumpara la intrarea în teatru.
Pentru cei care vor sa aibă in bibliotecă volumul meu de poezii, care a dat si numele piesei de teatru, Locul unde îngerii atipesc, voi aduce maine cu mine ultimele exemplare. Pretul volumului este 20 lei.
Emoție va fi cuvântul zilei.
Va aștept cu drag!
Din categoria Cărțile mele
Diplomă de excelență
Cu mulțumiri alese actriței Gina Kun și Asociaței Let’s Act!
Din categoria Locul unde îngerii aţipesc
La mulți ani, TATA!
La mulți ani, TATA! Ai adunat 84 de primăveri! Copilăria și adolescența mi-au fost mai frumoase pentru că TU ai fost acolo, maturitatea îmi este deosebită pentru că ești AICI, cu toate sfaturile și lecțille de viață pe care mi le dai! Te iubesc, TATA, pentru omul blând și bun care ești, pentru că ești EROUL MEU! Să ne trăiești sănătos și fericit, TATA!
Leagănul din cornul lunii – poem din Sipetul din Călinești
N-ai cum să vezi turla bisericii
mai trebuie să creşti,
zâmbi ştrengar bunicul.
dar mi-am dat seama amar
că păsările-o văd
şi aşteptam
să-mi crească aripile.
au început să mă ştie prin grădini
merii cu nucii şi perii, toţi;
mă cocoţam în ei pe rând
şi aşteptam să-mi iau zborul.
bunicule, de ce n-am aripi?
pentru că eşti pui de om.
când soarele era pe la amiază,
m-a luat de mână în livadă
hai să te urci în leagăn,
are aripi, deşi nu le vezi,
stai făr’ de grijă
n-ai să cazi
e bine prins de cornul lunii
Nu-mă-uita – Poem din Sipetul din Călinești
Şterge-ţi lacrimile tată, nu fac decât să scriu o filă,
sunt tot copila ta, pe care o plimbai de mână,
am mai crescut niţel şi totul mi-e mai clar,
deşi ai fost implicat în lupte, ţi-e sufetul curat.
timid păşeai la bine,
din umbră-ieşeai la greu,
ca pe o scenă milenară
tare mi-eşti drag, tu, tată
mi-aduc aminte ziua-n care, Da răsuna-n priviri
nu-mă-uita în păr i-ai prins tu mamei
şi ea era pierdută în visare
vă mai plimbaţi de mână şi acum,
prin parcul Eminescu,
iar eu te-aud şi acuma-n gând
ai grijă, fata mea, să fii şcolită
nu plânge taică,
am rămas aceeaşi,
voi, tot de mână vă plimbaţi
Din categoria Sipetul din Calinesti
Gând primăvăratic
Poate într-o zi vom avea o primăvară a noastră,
de frezii şi amintiri care stau să se nască
pe prispa unei cabane în vârf de munte
de unde să ne cântăm
până se trezesc îngerii
şi ne dau binecuvântarea
Viața mea, în versuri, în 3 volume. Le veți putea găsi pe toate sâmbătă, 8 martie.
Sambata, 8 martie, Opera Comica, ora 19. Atunci va avea loc premiera spectacolului “Locul unde ingerii atipesc“, dupa poeme scrise de mine si regizat de Gina Kun. Un spectacol marca Let’s Act.
Grabiti-va, nu mai sunt multe bilete!
Din categoria Locul unde îngerii aţipesc
De-o vreme
Mă vezi mai frumoasă de-o vreme
şi aerul dintre noi devine tot mai fierbinte,
până sufletele ne ajung pe buze,
sărutarea se zbuciumă-n van să stingă focul;
neputincioasă, îl înteţeşte,
singura plăcere vinovată.
mi-e părul mai bălai,
decolorat de soare sau de mângâierea ta
şi-mi miroase-a iasomie, a flori de măr,
ochii mai verzi cu fiecare dimineaţă
în care te trezeşti iubindu-mă.
genele te-ntorc din drumul tău,
te sting şi te aprind,
pâlpâiri de aripi ce te cheamă
şi te-alungă.
poate-mi auzi vocea cum întinde
braţele-nspre tine şi ajungi să crezi
nimeni nu te mai poate cânta
îngenunchind orele.
da, dragul meu, sunt o visătoare,
am cunună de stele pe tâmplă,
roua-mi sărută tălpile.
mă vezi mai frumoasă de-o vreme,
de când te răsfrângi în ochii mei.
să nu uităm anotimpul acesta
Sambata, 8 martie, Opera Comica, ora 19. Atunci va avea loc premiera spectacolului „Locul unde ingerii atipesc„, dupa poeme scrise de mine si regizat de Gina Kun. Un spectacol marca Let’s Act.
Grabiti-va, nu mai sunt multe bilete!
https://www.facebook.com/events/474334276005636/?fref=ts
Din categoria Locul unde îngerii aţipesc
Locul unde îngerii ațipesc – a treia carte de poezii
Dragii mei,
Am așteptat mult momentul în care să vă pot anunța că a treia carte a văzut lumina zilei. Locul unde ațipesc îngerii a ajuns acasă, de unde a plecat, pentru a putea ieși în lume.
Nu va fi nicio lansare, dar piesa de teatru regizată pe versurile mele, de către Gina Kun și pusă în scenă de către membrii Asociației Let’s Act, înseamnă pentru mine mai mult decât orice lansare. Vă invit să vedeți frânturi din versurile, pe 8 martie, la Opera Comică din București, ora 19.00, piesa Locul unde îngerii ațipesc. Biletele se pot comanda pe www.facebook.com/AsociatiaLetsAct, iar detalii despre spectacol găsiți aici: https://www.facebook.com/events/474334276005636/?fref=ts.
Înainte și după piesa de teatru, puteți cumpăra și volumul de poezii, pe care îl veți găsi la intrarea în teatru. Tot acolo, dacă veți dori, puteți găsi exemplare din celelalte 2 cărți ale mele, Sipetul din Călineşti – Raluca Pavel șiStrăinului – Raluca Pavel. Niciuna dintre cărți nu se găsește în librării.
Din categoria Locul unde îngerii aţipesc
Nu e nimeni
La mine în suflet nu e treaz niciun bărbat,
nicio femeie, doar un copil dă din picioare.
timpul doarme și îi adoarme,
visele lor devin o povară
pe care ochii mei
o suportă din ce în ce mai greu
fără să pună la adăpost rouă.
nedefinite, neîmplinite s-au închis în cufăr,
lângă ale mele
și-mi tulbură privirea.
la mine în suflet, nu vrea nimeni să trăiască,
să râdă, să-și pună inima la dospit
lângă a mea,
toți sunt vii, dar nu-i nimeni acasă.
la mine în suflet nu ațipește niciun bărbat,
nicio femeie. toți dorm.
doar versul dă din când în când
din picioare
27 ianuarie 2014 · 3:14 pm
Îți mai aduci aminte viitorul?
Am amânat
să aflu cine sunt,
în ce limbă mă auzi,
o credință absurdă
că nu mă voi recunoaște decât
după ce mă vei răsfoi frunză cu frunză
în călătoria spre dincolo.
am vrut să-ţi strig despre noi
la fiecare pas de marș
al soarelui, dar nu am mai găsit
calea spre mine
în drumul către tine.
amân să aflu cine ești,
cine sunt,
am înțeles…
la început și la final,
iubirea nu este decât
o altă definiție a morții.
m-aş căuta
înainte să te găsesc,
dar viaţa a uitat să mă treacă
pe hartă
Din categoria Locul unde îngerii aţipesc
Raluca Pavel 