Arhive pe categorii: Cărțile mele

Să simți

5f51f13478eca5f0deaf19726f822f17

Scrie un comentariu

26 iulie 2019 · 2:04 pm

Cu mâinile celeilalte

– fragment din roman –

 

 

– Ești sigură că vrei?…

– Vreau măcar să încercăm…

– A trecut prea mult timp de când… Cum crezi…

Ochii Carlei anunțau un șuvoi de lacrimi și nu puteam permite să se întâmple așa ceva. Știam în străfundul ființei mele că trebuie să îi fie greu. După moartea mamei ei, încercase de câteva ori și nu o mai făcuse de atunci, dar, deși înțelegeam într-o oarecare măsură cam ce însemna pentru ea să o ia de la capăt, era extrem de important pentru mine să testez această metodă măcar o dată. 

Am luat-o de mână, i-am zâmbit liniștitor și încurajator, spunându-i pe un ton de femeie convinsă, care știe ce face, că e timpul să ne apucăm de treabă. După ce s-a calmat puțin, Carla a aprins două lumânări de ceară curată și s-a apropiat de masa din mijlocul camerei. M-am așezat pe unul dintre cele 3 scaune și mi-am pus foile și pixul în poală. 

– Ia-ți alea puțin, de ce te grăbești așa? Trebuie să iau fața de masă, crezi că-ți vin spiritele oricum? mă apostrofă, descoperind masa în același timp. Inima începuse să bată cu putere, pulsul o luase razna și mă apucase un soi de panică, de amețeală, dar m-am decis să țin detaliile astea doar pentru mine. Parcă simțind, Carla îmi spuse în șoaptă:

– Mă duc până dincolo să mă pregătesc. Nu mă pot concentra așa. Să fii cuminte. 

Ce puteam să fac, parcă? Am așteptat-o aproape un sfert de oră, uitându-mă cum se prelinge ceara de pe lumânări și studiind masa. Carla o comandase după moartea mamei ei și fusese făcută conform indicațiilor pe care le dăduse bătrânului tâmplar, ca și când ar fi fost o adevărată cunoscătoare în domeniu. Era o masă bine lustruită, din lemn de brad, fără cuie sau alte porțiuni metalice. Toate bucățile erau îmbinate numai cu cepuri de lemn. Pe masă, în mijloc, era gravat un cerc, iar lângă el „DA” și „NU”. În jurul cuvintelor, erau numere de la 1 la 10 și, pe margine, alfabetul, de la A la Z, în sensul acelor de ceasornic. 

În timp ce deschidea ușa, Carla se uită în stânga și în dreapta ca o psihotică, apoi, cu o voce ușor schimbată, îngroșată de parcă ar fi fumat un pachet de Marlboro roșu, spuse:

– Ridică-te, vom păstra un moment de reculegere. 

Din respect pentru ea, m-am chinuit să rămân serioasă. Nu mi-am putut opri însă chițăitul, iar fața Carlei se întunecă brusc.

– După tot efortul pe care îl fac pentru tine te bușește râsul? Ai idee cât mi-e de greu? Proastă-s că am cedat rugăminților tale și am decis să te ajut.

– Nu ai idee cum e toată scena asta. Tu, arătând ca un evadat de la pârnaie, te uiți în stânga, în dreapta și îmi spui să ținem un moment de reculegere. Îți poți măcar imagina ce funny e?

– Îmi pot imagina cât de anapoda poate ieși totul, dacă nu facem lucrurile așa cum se cuvine. Încălcăm niște legi sacre, facem legături cu lumi care nu trebuie deranjate sub nicio formă și asta doar pentru că așa vrea Sophia. Nu cred că îți pot da seama de natura impactului pe care îl poate avea această acțiune asupra noastră.

M-am ridicat, iar foile și pixul mi-au căzut din poală, agitând flăcările și sporind tensiunea deja sufocantă. Genunchii mei erau reci și îmi simțeam fruntea cum transpiră. Începeam să mă întreb dacă luasem decizia corectă…

– Rugăm spiritul Verei Renczi să ne servească în această ședință de spiritism. Când va veni, să meargă paharul la DA! 

Chipul Carlei deveni luminos, fioros de luminos. Puse degetele arătătoare pe fundul paharului de cristal, așezat cu gura în jos, pe cercul din centrul mesei.

Carla, hai să ne oprim! Nu cred că e ok ce facem!

– Sophia, termină! Când ți-ai scris teza de licență, ai stat față în față cu femei care și-au omorât copiii, mamele și bărbații. Ți-e frică acum de o fantomă! Taci!
Am înghițit în sec pe fundalul sonor al vocii isterice a Carlei și am așteptat. Cred că trecuseră mai mult de două minute.

– Poftim, trebuie să o iau de la capăt, te-ai trezit tu vorbind! Nu mai deschide gura până nu se mișcă paharul. Rugăm spiritul Verei Renczi să ne servească în această ședință de spiritism. Când va veni, să meargă paharul la DA!

Minutele treceau, iar paharul nu dădea semne de vreo mișcare. Începeam să mă îndoiesc de talentul Carlei de a comunica interspiritual sau eu mai știu cum. Probabil, după ce a murit maică-sa, pentru a trece mai ușor peste, și-a imaginat că vorbește cu ea și atât. 

– Carla, pe bune. Aprinde lumina și hai să bem o bere.

Aproape ca o smintită, Carla țipă:

– Rugăm spiritul Verei Renczi să ne servească în această ședință de spiritism! Când va veni, să meargă paharul la DA!

După un minut, se așeză pe scaun, cu capul pe masă:

– Nu știu de ce naiba nu merge, cu mama a mers… Hai să bem berea aia.

S-a ridicat, a aprins lumina și a dat să iasă din cameră. M-am ridicat și eu, vrând s-o urmez. Am stins lumânările, am pus fața de masă la loc, mi-am luat foile și pixul și am închis lumina. Când era cât pe ce să închid și ușa, am auzit o voce răgușită, dar senzuală de femeie:

– Rămâi! Bănuiesc că nu m-ai chemat degeaba.

67084379_2673718102665544_7733530985194586112_n

Romanul „Cu mâinile celeilalte” este unul de natură psihologică și prezintă trei zile din viața unei tinere căreia i se arată, în urma unei ședințe de spiritism, Vera Renczi, Văduva Neagră a României, cea care a ucis 35 de bărbați (printre care și fiul ei), pentru a se asigura că va rămâne ultima femeie din viața lor.
O va determina Vera pe Sophia să-și ucidă partenerul?

Scrie un comentariu

Din categoria Cu mâinile celeilalte (roman)

Piesa de teatru „Locul unde îngerii ațipesc”

Cea mai mare realizare a mea. Un vis împlinit.

Cea mai importantă realizare a mea se întâmplă mâine.

Nu este vorba despre titlul de doctor, nici despre alte studii aprofundate, despre o promovare la locul de munca sau o updatare a statutului relațional.

Nu stiu cat de multi scriitori sunt binecuvântati să aibă in preajma lor oameni care sa le aprecieze, ba mai mult, sa le valorifice scrisul.
Actrita Gina Kun a vazut in poeziile mele o intreaga piesa de teatru, o poveste despre emoții si fapte. A vazut, a plăcut, am concretizat impreuna scenariul. Nu este prima dată când această piesă este jucată (având deja cel puțin 2 premii la activ), dar este pentru prima data cand este interpretată in varianta asta, care, nici mie nu îmi este cunoscută încă.

Mâine este una dintre zilele cheie pentru mine, una dintre cele mai importante pentru mine ca scriitoare si ca om.

Rămân mereu recunoscătoare Ginei, pentru că datorita ei, poeziile mele pot fi nu doar citite, ci au propria voce. E unul dintre cele mai frumoase gesturi pe care le-a făcut cineva pentru mine. Mă înclin.

Dragilor, mi-ar plăcea mult sa ne împărtășiti emoția, mâine, 20 iunie, ora 19, la Teatrul Elisabeta, vizavi de Cișmigiu. Biletul e 20 lei si se cumpara la intrarea în teatru.

Pentru cei care vor sa aibă in bibliotecă volumul meu de poezii, care a dat si numele piesei de teatru, Locul unde îngerii atipesc, voi aduce maine cu mine ultimele exemplare. Pretul volumului este 20 lei.

Emoție va fi cuvântul zilei.
Va aștept cu drag!

https://www.facebook.com/events/152976678577872/?acontext=%7B%22ref%22%3A%22106%22%2C%22action_history%22%3A%22null%22%7D

Scrie un comentariu

Din categoria Cărțile mele

Diplomă de excelență

Cu mulțumiri alese actriței Gina Kun și Asociaței Let’s Act!

10390954_316345055188284_6892398126710756921_n

Un comentariu

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

La mulți ani, TATA!

La mulți ani, TATA! Ai adunat 84 de primăveri! Copilăria și adolescența mi-au fost mai frumoase pentru că TU ai fost acolo, maturitatea îmi este deosebită pentru că ești AICI, cu toate sfaturile și lecțille de viață pe care mi le dai! Te iubesc, TATA, pentru omul blând și bun care ești, pentru că ești EROUL MEU! Să ne trăiești sănătos și fericit, TATA!

306512_10151038093824449_2016103300_n

Leagănul din cornul lunii – poem din Sipetul din Călinești

N-ai cum să vezi turla bisericii
mai trebuie să creşti,
zâmbi ştrengar bunicul.
dar mi-am dat seama amar
că păsările-o văd
şi aşteptam
să-mi crească aripile.
au început să mă ştie prin grădini
merii cu nucii şi perii, toţi;
mă cocoţam în ei pe rând
şi aşteptam să-mi iau zborul.
bunicule, de ce n-am aripi?
pentru că eşti pui de om.
când soarele era pe la amiază,
m-a luat de mână în livadă
hai să te urci în leagăn,
are aripi, deşi nu le vezi,
stai făr’ de grijă
n-ai să cazi
e bine prins de cornul lunii

Nu-mă-uita – Poem din Sipetul din Călinești

Şterge-ţi lacrimile tată, nu fac decât să scriu o filă,
sunt tot copila ta, pe care o plimbai de mână,
am mai crescut niţel şi totul mi-e mai clar,
deşi ai fost implicat în lupte, ţi-e sufetul curat.

timid păşeai la bine,
din umbră-ieşeai la greu,
ca pe o scenă milenară
tare mi-eşti drag, tu, tată

mi-aduc aminte ziua-n care, Da răsuna-n priviri
nu-mă-uita în păr i-ai prins tu mamei
şi ea era pierdută în visare

vă mai plimbaţi de mână şi acum,
prin parcul Eminescu,
iar eu te-aud şi acuma-n gând
ai grijă, fata mea, să fii şcolită

nu plânge taică,
am rămas aceeaşi,
voi, tot de mână vă plimbaţi

 

3 comentarii

Din categoria Sipetul din Calinesti

Gând primăvăratic

Poate într-o zi vom avea o primăvară a noastră,
de frezii şi amintiri care stau să se nască
pe prispa unei cabane în vârf de munte
de unde să ne cântăm
până se trezesc îngerii
şi ne dau binecuvântarea

1779232_614335071971324_1068659542_n

Viața mea, în versuri, în 3 volume. Le veți putea găsi pe toate sâmbătă, 8 martie.

Sambata, 8 martie, Opera Comica, ora 19. Atunci va avea loc premiera spectacolului “Locul unde ingerii atipesc“, dupa poeme scrise de mine si regizat de Gina Kun. Un spectacol marca Let’s Act.

Grabiti-va, nu mai sunt multe bilete!

https://www.facebook.com/events/474334276005636/?fref=ts

Scrie un comentariu

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

De-o vreme

Mă vezi mai frumoasă de-o vreme
şi aerul dintre noi devine tot mai fierbinte,
până sufletele ne ajung pe buze,
sărutarea se zbuciumă-n van să stingă focul;
neputincioasă, îl înteţeşte,
singura plăcere vinovată.
mi-e părul mai bălai,
decolorat de soare sau de mângâierea ta
şi-mi miroase-a iasomie, a flori de măr,
ochii mai verzi cu fiecare dimineaţă
în care te trezeşti iubindu-mă.
genele te-ntorc din drumul tău,
te sting şi te aprind,
pâlpâiri de aripi ce te cheamă
şi te-alungă.
poate-mi auzi vocea cum întinde
braţele-nspre tine şi ajungi să crezi
nimeni nu te mai poate cânta
îngenunchind orele.
da, dragul meu, sunt o visătoare,
am cunună de stele pe tâmplă,
roua-mi sărută tălpile.
mă vezi mai frumoasă de-o vreme,
de când te răsfrângi în ochii mei.
să nu uităm anotimpul acesta

Sambata, 8 martie, Opera Comica, ora 19. Atunci va avea loc premiera spectacolului „Locul unde ingerii atipesc„, dupa poeme scrise de mine si regizat de Gina Kun. Un spectacol marca Let’s Act.

Grabiti-va, nu mai sunt multe bilete!

https://www.facebook.com/events/474334276005636/?fref=ts

1964626_615506821849170_439140949_n

 

4 comentarii

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc