- 344 de pagini
- gen: thriller psihologic ❤️
❓Tu ai ucide? Pentru cine ai ucide? Pentru copilul tău ai face-o? Este viața copilului tău mai importantă decât a altor oameni? Și dacă da, a câți oameni?
Erin Vogel, mamă singură, abia mutată în New York, descoperă într-o dimineață că fiica sa, în vârstă de 6 luni, este răpită. Aude o voce prin intermediul unui dispozitiv din ureche și își dă seamă că bărbatul din spatele acelei voci îi și vede fiecare mișcare, cu ajutorul unei broșe pe care ea urmează să o poarte cel puțin pentru următoarele 24 de ore, cât i s-a dat termen pentru a omorî, la întâmplare, 6 persoane, pentru a-și putea ține din nou fiica în brațe.
Pe de altă parte, este prezentat un bărbat cu evidente afecțiuni psihice, care se prezintă la secția de poliție și declară că și-a omorât mama. Refuză să își dezvăluie numele real și adresa, și se prezintă drept Albert. Este fascinat, obsedat de cifre. Este luat în grija de Callum Doyle, detectivul care se va ocupa de cele două cazuri.
🆘 Care este legătura între cele două cazuri?
Tot timpul lecturii, m-am gândit cine poate fi bărbatul din spatele vocii care îi dictează lui Erin câți oameni trebuie să mai omoare. Erin devine, cu fiecare crimă, un asasin profesionist, în ultimă fază nici nu mai are nevoie de motivație pentru a-și alege victima (primelor victime le-a găsit cusur). M-am tot întrebat dacă nu am trecut cu vederea peste ceva ce ar fi putut fi important. E un singur indiciu în carte și nici acela concludent. Finalul vine peste tine și te scutură bine de tot, demonstrând, încă o dată, ideea conform căreia nimic nu e ceea ce pare.
Pentru mine, a fost o carte foarte bine construită, de la intrigă, la acțiune și până la personaje. Genul care te face să gândești, care îți răscolește profunzimile și te invită la instrospecție. Totul îți este explicat la final printr-o frază, care dă cu tine de pământ. Scrisă cursiv, dinamic, se citește repede, se digeră… greuț. Rămâi mult timp în cap cu povestea.
❓ Câte vieți merită viața copilului tău?