Rece

Ţi-am vărsat soarele în cafea,
să fie fierbinte cum mi-e gândul,
am strivit din deget un ficus,
Calea Lactee era la capătul celălalt
şi nu atingeam podul cu palma.
copilul îţi alerga de fericire în ochi
cu tălpile goale pe mare,
îmi întindea mâna dreapta,
stânga răcea cafeaua cu nerv.
cuvintele te-ar fi salvat,
străinule,
aş fi aruncat un bob de cafea în gheaţă
ai grijă unde te duc paşii, să nu te îneci,
numai drepţii merg pe ape.
nu te mira de ficus, străinule
m-am obişnuit doar să-ţi port masca

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria Străinului

4 răspunsuri la „Rece

  1. impresionant ! mersi.

  2. 19trandafiri

    Eu mulţumesc! 🙂

  3. frumos poem; intelepte ganduri!:)

  4. 19trandafiri

    Eh, mulţumesc, un poem cu multe-multe idei, sper că am reuşit să o reliefez pe cea mai importantă! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s