Uneori,
mi-e așa de frică de viață
încât mi-aș ridica o casă
în teiul de sub pământ.
teiul despre care tu nu știi nimic,
n-am vrut să-ți povestesc,
să crezi că mă cunoști,
străinule,
mă urcam verile în el
să văd de pot atinge
Calea Lactee
cu verdele din ochi
Din categoria Străinului
Ţi-am vărsat soarele în cafea,
să fie fierbinte cum mi-e gândul,
am strivit din deget un ficus,
Calea Lactee era la capătul celălalt
şi nu atingeam podul cu palma.
copilul îţi alerga de fericire în ochi
cu tălpile goale pe mare,
îmi întindea mâna dreapta,
stânga răcea cafeaua cu nerv.
cuvintele te-ar fi salvat,
străinule,
aş fi aruncat un bob de cafea în gheaţă
ai grijă unde te duc paşii, să nu te îneci,
numai drepţii merg pe ape.
nu te mira de ficus, străinule
m-am obişnuit doar să-ţi port masca
Din categoria Străinului
Raluca Pavel 