Rece

Ţi-am vărsat soarele în cafea,
să fie fierbinte cum mi-e gândul,
am strivit din deget un ficus,
Calea Lactee era la capătul celălalt
şi nu atingeam podul cu palma.
copilul îţi alerga de fericire în ochi
cu tălpile goale pe mare,
îmi întindea mâna dreapta,
stânga răcea cafeaua cu nerv.
cuvintele te-ar fi salvat,
străinule,
aş fi aruncat un bob de cafea în gheaţă
ai grijă unde te duc paşii, să nu te îneci,
numai drepţii merg pe ape.
nu te mira de ficus, străinule
m-am obişnuit doar să-ţi port masca