Încerc să mă uit în rai

Eu, Eva, visez că m-aşteaptă moartea,
aşa că-mi aşez o mască pe chip
şi-ncerc să mă uit în rai.
nu mă întreba ce-i păcatul originar,
nu ştiu ce-nseamnă sau cine a greşit,
vreau doar să stau întinsă sub un tei,
să-mi ţin visul la umbră,
moartea să nu mă găsească
înainte să-l întâlnesc.
la picior de tei, stau ascunsă,
doar ochii mi se văd prin mască,
frunze primăvăratice aruncate în ei,
străinul să mă recunoască.
din viaţa trecută, încerc să uit ce visez,
încerc să mă uit în rai

Rece

Ţi-am vărsat soarele în cafea,
să fie fierbinte cum mi-e gândul,
am strivit din deget un ficus,
Calea Lactee era la capătul celălalt
şi nu atingeam podul cu palma.
copilul îţi alerga de fericire în ochi
cu tălpile goale pe mare,
îmi întindea mâna dreapta,
stânga răcea cafeaua cu nerv.
cuvintele te-ar fi salvat,
străinule,
aş fi aruncat un bob de cafea în gheaţă
ai grijă unde te duc paşii, să nu te îneci,
numai drepţii merg pe ape.
nu te mira de ficus, străinule
m-am obişnuit doar să-ţi port masca

Umbra

Presimt în mine o urmă de paradis pierdut.
sunt doar o paiaţă cu lacrima ascunsă
sub mască şi cu sufletul frânt;
otrava ta mi s-a risipit în carne
şi mi-a tulburat apele din sufletul cenuşiu,
fără alanuri, fără luminişuri;
am frigul în priviri şi în inimă
suferinţa m-a luat iar de mână,
ca o bunică ursuză.
mă furişez în tăcere să fiu singură şi să plâng,
să mă revolt împotriva celor ce au încercat
să omoare în mine iubirea.
vreau să găsesc în mine o dragoste nouă
tumultoasă ca o revărsare, fascinantă
şi să mă destram în fluturi şi flori