Ai plecat în pădure,
străinule,
să vezi un alt verde
decât al meu
ori vreo nimfă
veșnic tânără.
de te vei întoarce,
în drumul tău,
culege-mi afine,
să nu te uit,
să-mi amintești mâine
de mine cea de ieri.
de nu voi ști cine ești
și te voi privi cu ochi goi
să-mi vopsești buzele
albăstrui,
când am să mor
să vezi de ce
ți-am fost liliac sălbatic
Imi plac afinele! ~ Dar si poemul tau frumos!
Ar fi fost de bun simt sa scoti poza. Nu crezi? Mai ales ca nici macar nu ai cerut acordul s-o folosesti.
La momentul respectiv, am avut acordul, îmi pare rău pentru faptul că nu ai fost informată corect. Poza face parte din ceva ce am trăit, nu o scot tocmai din acest motiv. Dacă tu nu poţi trăi cu trecutul altcuiva, ar fi de bun simţ să o ţii pentru tine. Nu poţi schimba trecutul. Eu, pentru că nu pun accent pe poză şi pentru că mă axez pe prezent şi viitor, consider acest aspect un detaliu al trecutului, irelevant de altfel. 🙂