Afine

Ai plecat în pădure,
străinule,
să vezi un alt verde
decât al meu
ori vreo nimfă
veșnic tânără.
de te vei întoarce,
în drumul tău,
culege-mi afine,
să nu te uit,
să-mi amintești mâine
de mine cea de ieri.
de nu voi ști cine ești
și te voi privi cu ochi goi
să-mi vopsești buzele
albăstrui,
când am să mor
să vezi de ce
ți-am fost liliac sălbatic

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria Străinului

3 răspunsuri la „Afine

  1. Imi plac afinele! ~ Dar si poemul tau frumos!

  2. Ingrid :)

    Ar fi fost de bun simt sa scoti poza. Nu crezi? Mai ales ca nici macar nu ai cerut acordul s-o folosesti.

  3. Raluca

    La momentul respectiv, am avut acordul, îmi pare rău pentru faptul că nu ai fost informată corect. Poza face parte din ceva ce am trăit, nu o scot tocmai din acest motiv. Dacă tu nu poţi trăi cu trecutul altcuiva, ar fi de bun simţ să o ţii pentru tine. Nu poţi schimba trecutul. Eu, pentru că nu pun accent pe poză şi pentru că mă axez pe prezent şi viitor, consider acest aspect un detaliu al trecutului, irelevant de altfel. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s