„Gloanțe oarbe” este a doua carte pe care o citesc a autoarei Raluca Irimie.
Volumul, așa cum spune Raluca, poate fi citit ca unul independent, dar pentru o mai bună înțelegere a subiectului, consider că ar trebui citite ambele cărțile, atât „Complicații inutile”, cât și „Gloanțe oarbe”, pentru că, din punctul meu de vedere, sunt profund interconectate.
Nu mă așteptam ca „Gloanțele” să fie atât un prequel, cât și un sequel al „Complicațiilor”: acțiunea romanului – fără a fi dezvăluite, nici de această dată, spațiul și perioada desfășurării – este situată temporal înaintea cărții inițiale, pentru ca, ulterior, să fie prezentate întâmplări din imediata apropiere – ca timp – a „Complicațiilor”.
Romanul vine să completeze, într-un mod interesant, lacune din „Complicații inutile”, conturând un puzzle, imposibil de realizat, de altfel, doar prin prisma volumului de debut, în care personajul principal masculin, Albert, nu era dispus niciodată să vorbească despre experiențele sale anterioare relației cu Charlotte.
Nelămuririle despre trecutul tenebros al lui Albert Pascal, înainte de a avea relația toxică, aș putea spune, cu Charlotte, sunt risipite în acest roman, prin expunerea evenimentelor care i-au marcat existența și care l-au traumatizat, transformându-l într-un individ paranoic, posesiv, convins că este urmărit îndeaproape de moartea celor dragi și chiar de a sa, un personaj care, nu de puține ori, încearcă să suporte realitatea înecându-și amintirile într-un pahar de whiskey sau apelând la consumul de stupefiante, deși este angajat M.A.I., iar unele misiuni ar putea fi compromise, din acest motiv.
Finalul este absolut halucinant, te lovește pe nepregătite, eu încă mă întreb „ce a vrut să spună autorul”, poate mă lămuriți voi după ce îl citiți, dar tind să cred că va urma și a treia parte! 😅
Cărțile Ralucăi pot fi comandate de aici: http://bit.ly/39F35yd
Raluca Pavel 