Mereu ferecată ţineai uşa-aceea
chiar şi de Paşti sau de Crăciun
aveam coşmaruri c-o fi vreun căpcăun
de care mă fereai
stăteam şi mă uitam la mucegai
şi la păianjenul acela mare
din mână cartea să mi-o iei vroiai
ând molia plângea a remuşcare
în dimineaţa-aceea, cu gust de tresărire
cheia – căzută-n amintire
deschisei uşa, scârţâi-a ceai de pir
uşa ceea… dădea-nspre cimitir
9 martie 2011