Vreau să adorm pe un pat între anotimpuri
din iasomie şi fulgi cu şapte margini
să mi se topească pe buze câte unul pe zi,
îmi vei rămâne pe trup de vei muri odată cu zorile.
mai vreau o scară până la nori sau până dincolo
şi un hamac din mâini întinse între cer şi pământ
împreunate ca pentru închinăciune
să-mi legăn iubirea pe verticală
până când îmi vor amorţi palmele
şi voi cădea în genunchi în faţa toamnei.
atunci nu-mi va mai trebui decât o bancă,
poate două, cu un cer de frunze
deasupra şi dedesubt,
sub care să adorm
cu gândul la iubirea noastră dintre anotimpuri
Raluca Pavel 