Lecţie despre anestezie

Sunt 6 zile de când îmi aştept 
viitorul şi nu mai vine,
de când mă întreb cum e 
să trăieşti fără suflet.
dacă ştie cineva cum să mă facă
să nu mai simt, vă rog,
o anestezie totală.
nu-mi amintesc de mine
decât din cântece,
amnezie ce doare mai mult
decât salcia aplecată
să sărute pământul
fără a-l atinge.
viitorul îi e o aşteptare continuă, 
al meu este doar povestea
trăită de alţii înainte.
cineva să-mi anestezieze 
ochii şi sufletul;
să-şi piardă simţirea,
nu culoarea

Lecţie despre empatie

Am, totuşi, impresia
că nu am trăit în zadar,
că pot îndoi timpul şi fi acolo
unde soarele nu apune niciodată,
pentru a râde alături de îngeri.
de fapt, nu trebuie să-ţi spun
ceea ce ştii deja,
nu e nevoie să mă gândesc
la ce-mi rezervă ziua de mâine.
unde zâmbetul se zbate
între lumină şi întuneric,
ca într-un vis de mai
prelungit dintr-o viaţă într-alta,
te regăsesc mereu
în aşteptare
şi mă recunosc

Umbrele

Își aștepta de ani de zile
străina
mereu la aceeași oră
și acelaşi anotimp

în aceeași gară,
cuminte
cu mâinile la spate
ca un copil ce tânjește
după darul de sub brad.
de la un timp, a înțeles
se îmbrăca în negru
poate străina nu va veni

din lumea de dincolo.
totuși,

să fie pregătit

umbrele se recunosc

De dor

Te aştept, străinule,
deşi nu mi-ai spus niciodată
c-ai să vii.
stau cuminte pe bancă
cu mâinile în poală
capul sprijinit de dor.
bate vântul şi părul
îmi vine în faţă
de parcă s-ar grăbi
să intre în mare.
de nu îmi recunoşti chipul
îţi voi şti eu umbra

Nelinişte

Mă zbat între simţire şi îndrăgostire
mă înfior între îmbrăţişare şi mângâiere
tresar între forţa ta magnetică lăuntrică
şi neputinţa mea de adormire.
copil al aşteptării,
am zugrăvit un univers în perpetuă ondulare.
doar un surâs, o clipire de gene,
în rest, tăcere…