De dincolo

Sunt femeia de după gratii,
fără cer deasupra frunţii,
fără iarbă sub tălpi.
mi-am ucis sufletul
iubindu-te
pe tine,
pentru că te-am visat
dinainte să mă nasc,
înainte să vezi soarele.
sunt femeia de după gratii
de când am culcat optul
pentru tine

Dimineaţa mea

Cerul nu mai face faţă stelelor
se apleacă a plângere
pe mustăţile pământului,
se suprapune verdelui
de parcă ar fi bolnav.
poate, străinule, visele tale
îşi au lăcaşul în nori,
răsăritul te găseşte acasă
dincolo de stele.
e trist, străinule,
dimineaţa mea nu are mirosul tău
pe pernă.
azi, străinule,
ţi-am simţit lipsa
mai tare decât în vis