Arhive pe etichete: Străinului

Când viaţa are „alt gust”

Un gest îţi poate schimba întreaga zi, îţi poate aduce zâmbete şi puţină linişte. Doamna Marilena Tun, o dragă prietenă virtuală, mi-a dăruit unul dintre cele mai frumoase cadouri primite vreodată! Vă mulţumesc şi mă înclin!

4 comentarii

Din categoria Blog

Alfabetul sufletului

Şi, uite-aşa, câteodată,
când mi se face dor de tine,
te scriu.
nici eu nu-mi înţeleg scrisul,
cuvintele-s într-o limbă
necunoscută mie,
literele nu seamănă cu nimic
în afară de fum.
străinule,
sufletul are alfabetul lui,
nu vorbeşte, nu scrie.
doar ia foc
când îşi aminteşte de tine

Un comentariu

Din categoria Străinului

Până la finele timpului, eu…

Braţele mele s-au ticluit
de la naştere
după forma corpului tău,
zâmbetul mi s-a întipărit pe suflet,
să fie mănuşa ce te poartă
peste pământ, prin cer şi pe ape.

Ochii mei au răscolit curcubeul
în odiseea lor, au înşelat natură şi fluturi
de teamă să nu-i găseşti doar noaptea
pe cer şi să-i confunzi.
le-am dat verdele mării
să-ţi fie drag să te scalzi în ei
am aruncat un punct de moarte
din viaţa trecută în ei, ca un vârf de ac
să nu ai îndoieli, de-atunci
dormi pe gândul meu.

Ochii mei răstoarnă lumea
să-ţi vadă făptura.
m-am născut din nou
să-ţi retrăieşti povestea
în iris verde

7 comentarii

Din categoria Străinului

Amprenta zeilor

Gura ta are o formă ciudată,
îţi ghicesc albul dinţilor sub buzele
lipite amintind de-un oval vertical,
picătură de ceară ce a greşit calea.
nu le poţi desprinde una de cealaltă,
stau împreunate peste dinţi
precum ni-s gândurile,
chipul tău are de la începuturi
aceeaşi poveste fără vreun tremur.
nu-ţi vorbesc decât ochii a fericire sau a iad

cum să-mi cânţi dragostea,
când zeii ţi-au pecetluit buzele?
ei ştiu
uneori
nu e nevoie de cuvinte

3 comentarii

Din categoria Străinului

Gelozie

Numai gândul că ai putea vedea un alt cer decât mine
mă face să-mi afund tălpile în noroi, să-ţi dăruiesc
o altă eu, una după care nu ai întoarce nicicând
gândul, din mersul săltăreţ, sprinten, cum ţi-e pulsul,
să ai un motiv de nu mă recunoşti când lipsesc stelele.
cu nimeni altcineva nu ai mai scrie dragostea
cu pete de cerneală roşie, ce se scurge în vene
când faci căuş palmelor mele dintr-ale tale.
mi-e teamă să nu te pierd în ochiul de apă
ce se adună la fereastră în dimineţile ploioase,
să nu mi te soarbă vreun hulub rătăcit şi însetat,
în speranţa unei vieţi ce nu se termină dincolo de cer.
ţi-aş oferi oricând o scuză în lipsa iubirii tale,
numai de-ai rămâne pur, cum te-am desenat în visul din copilărie.

2 comentarii

Din categoria Străinului

Sub pământ

E-atâta linişte în jurul meu
de-aud tânguirea lunii,
bocitoarea
de dincolo de cer.
mă-ntreb, străinule,
e moartea promisă la-nceput?
nu-i nimeni să-mi vadă
lacrima ce se apleacă
spre pământul ce-mi va ţine de cald
la noapte.
nu-i nimeni să mă ia de mână,
să-mi arate o stea căzătoare,
să o prindă,
să mi-o arunce în ochi
sub pământ să nu fie
întuneric.

6 comentarii

Din categoria Străinului

De negăsit

M-am născut cu stele în păr,
cu zăpadă în ochi,
apă de mare pe buze,
m-am născut bătrână.

am degetele negre,
de cât am căutat moartea
prin toate ascunzişurile
în zadar

m-am sinucis înainte să te naşti
de teamă că nu am să merg alături de tine
niciodată.
m-am sinucis să-mi păstrez visul despre noi
viu

4 comentarii

Din categoria Străinului

Întuneric

Sunt obosită de viaţă,
atât de obosită încât lumina
mă tulbură
îmi pierd minţile în fiecare
licărire
se închid ca într-un glob
ce îţi apasă plămânii
nu mai pot respira,
poate şi viaţa e obosită
de mine
de visuri născute moarte
aşezate cu grijă sub pământ,
mi-e locul lângă ele,
în curând,
străinule,
sufletul tău nu-mi va mai lumina
decât umbra

3 comentarii

Din categoria Străinului

Cruce, te port

Vin din ape,
din adânc de iad,
am mâinile rupte,
crucea de piatră
nu mi te-a găsit.
mi-atârnă umărul,
am prins zâmbetul
pleca după degete,
l-am prins în dinţi,
ascuns de văz
sub glugă.
te caut,
străinule,
deşi colind iadul
de la fierea altuia
pâna la ultimul Om.
nimic nu mă doboară,
la nevoie, eu dărâm orice,
mai puţin sufletul tău.
am sânge rece,
străinule,
de când alerg prin iad,
nu mă opreşte un spin,
să port crucea,
când e vorba de tine,
masca mea fragilă
rupe ideile altora,
îţi spun un secret,
străinule,
când e vorba de tine,
devin de oţel

Un comentariu

Din categoria Străinului

Rupere de nori

Nu am ce lăsa în urmă
decât umbra.
s-a răsucit lumea
de când mama
mi-a cântat întâia oară
la picior de martie
altceva decât o ploaie infernală.
am acelaşi dor de viaţă
în spatele cerului,
o teamă de camere goale
cu formă de suflet,
un ochi trist
întins înspre stele.
scriu şi rup cuvinte,
la ruga ta,
străinule,
din ura celorlalţi,
nu am ce lasă după mine,
poate doar umbra unui vis
plecat într-o altă
primăvară

4 comentarii

Din categoria Străinului