Cruce, te port

Vin din ape,
din adânc de iad,
am mâinile rupte,
crucea de piatră
nu mi te-a găsit.
mi-atârnă umărul,
am prins zâmbetul
pleca după degete,
l-am prins în dinţi,
ascuns de văz
sub glugă.
te caut,
străinule,
deşi colind iadul
de la fierea altuia
pâna la ultimul Om.
nimic nu mă doboară,
la nevoie, eu dărâm orice,
mai puţin sufletul tău.
am sânge rece,
străinule,
de când alerg prin iad,
nu mă opreşte un spin,
să port crucea,
când e vorba de tine,
masca mea fragilă
rupe ideile altora,
îţi spun un secret,
străinule,
când e vorba de tine,
devin de oţel

Spin străinului

Mă cauţi din veac în veac
la poarta visului
să vezi dacă mai sunt acolo
în aşteptarea cuvântului.
ţi-e teamă, străinule,
de tine, de mine,
ţi-am intrat în suflet ca un spin
şi te retragi în lumea ta,
acoperindu-te.
nu trebuie să fiu şaman,
Freud sau Jung
să ştiu ce înseamnă asta.
să-ţi fie teama stare naturală
nu am să scot spinul
niciodată