Ciorchine de struguri

Unele dureri rămân vii,
mereu de veghe,
te înfrână să te bucuri,
te lasă inert în faţa zâmbetului
şi te întrebi când ai uitat diferenţa
dintre virgulă şi punct.
un singur om poate arunca
în tine cu tot umanul din el,
fără să ştie câte vânătăi
îţi lasă.
aştepţi în zadar să vezi
sipetul de cicatrici,
până şi viţa de vie
te aseamănă
unui ciorchine de struguri

De apus

Apusul e tot ce ne rămâne
dincolo de moarte,
un fel de sipet
în care ne-am culcat cu grijă
prima iubire, amărăciunea
şi privirea.
e un colţ de viaţă fără aripi
ar fi ştiut, altfel,
să se-ascundă de umbră
şi nori