Spirală străinului

Nu am frică de nimeni,
nici măcar de tine,
străinule,
n-ai decât să te răzbuni
că ţi-s dragă şi aduc a nimfă,
să mă înjunghii c-un vârf de iarbă
să crezi că-n iad nu sunt vraci
să-mi coase tăietura
cu un fir de păianjen.
m-aş face mai dură
decât ura ce-mi porţi
că nu te scriu seară de seară.
te rog, răneşte-mă,
te voi acoperi cu pânza mea
ce-mi alunecă prin vene,
apoi, voi călători în timp,
spre tine, în tine,
să-ţi deschid ochii,
să vezi realul din vis