M-am născut fără cuvinte,
străinule,
n-am ştiut cum să cer lumină
am căutat-o cu mâinile,
mi-am întins palma
cerşind viaţă,
printre scoici moarte,
în aşteptarea ta.
m-ai fi putut înţelege dintr-o privire
apa e rară ca pânza de păianjen
pe care mi-a aşezat-o întunericul pe chip.
ai crezut că-mi poţi citi trupul,
străinule,
ai aruncat năvodul în mare
nu ştiai că sirena nu are suflet
şi-aduci la suprafaţă
alveole de scoici
Raluca Pavel 