Arhive pe etichete: regret

Punct căprui, urma de tine

Te ştiu şi nu mi-e suficient,
mă întreb dacă cerul te-a gândit
real pentru toţi ceilalţi,
doar o aspiraţie pentru mine.
te caut sub pomul de Crăciun,
în fiecare tată ce-şi ţine de mână copilul,
în inima mamei, uneori şi-n a mea.
am făcut un pact cu anii
să-mi numere durerile,
ţie – gândurile despre mine.
poate odată, te voi descoperi altul
sub acelaşi chip,
îţi voi recunoaşte în suflet
punctul căprui din ochii mei.
poate, odată, îmi vei fi suficient

7 comentarii

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Să nu căutăm vinovaţii

Nu, nu-s genul care să caute vinovaţi,
sunt obiectivă când e vorba de mine,
tu ştii lucrul ăsta cel mai bine,
probabil ochii şi durerea-s ca ai mamei,
greşelile şi teama de viaţă
ţi le-am tras la indigo.
da, tată, despre tine vorbesc
şi nu, între noi nu e o relaţie puternică,
de-ar fi aşa, poatel, n-ar fi invizibilă,
nu mă refer acum, ci în ani.
tată, tată, ai să regreţi că te numeşti aşa,
când ai să vezi de ce trage iadul de tine
şi eu nu văd ce s-ar fi putut simţi

6 comentarii

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Pentru tot ce sunt, îţi mulţumesc

Îţi mulţumesc, tată,
pentru neîncrederea mea în iubire,
pentru că mi-e teamă
să nu-mi fac fericiţi copiii,
să le ofer până şi luna.
îţi mulţumesc, am învăţat
iubirea poate dura trei luni,
trei ani, în cel mai bun caz;
copilul e marcat viaţa asta
şi nu poţi şti sigur
dacă în viitoarea
păşeşte cu dreptul.
îţi mulţumesc, nenorocitule,
pentru lecţia asta de viaţă

11 comentarii

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc