Arhive pe etichete: posesivitate

În realitatea mea

Moşul nu uită pe nimeni,
până şi băieţelul din colţ de stradă,
ce păzeşte poarta cimitirului,
primeşte an de an, de la aceeaşi bătrână
o portocală. Spune ea – de la moşul.
îi aminteşte de fiul pe care i l-a răpit haosul,
prea multe visuri te pot înnebuni.
totuşi, moşul chiar nu uită.
băieţelul a sperat mereu
ca macăr de Crăciun
cineva să-l ţină de mână
şi să-l mângâie ca o mamă

2 comentarii

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Portret

De când m-am născut sunt cu un pas mai aproape.
am deschis ochii, durerea mă legăna pe picioare
mă iubea ca o mamă ce şi-ar uita visele pentru pruncul ei,
mă iubea ca un bărbat ce ar culege stele de mare
le-ar înşira pe nisip, sub forma unui cerc, pentru mireasa lui.
atât de pătimaş, de violent şi posesiv era fiorul ei
nu a suportat niciodată oameni prin preajma mea.
mi-a alungat tatăl, mi-a îndepărtat mama,
nu a lăsat bărbaţii să se apropie de mine
era suficient că desena râuri pe chipul meu, pe mine,
ce conta dacă erau din vina sau datorită ei?
durerea mă iubeşte cum nu a făcut-o nimeni niciodată,
necondiţionat, e mereu acolo, în gânduri, în fapte
şi în pleoapele mele umflate de nesomn şi plâns.
e cea mai bună prietenă a mea,
m-a pregătit necontenit pentru întâlnirea finală.
De când m-am născut sunt cu un pas mai aproape.

7 comentarii

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc