Când te voi găsi

Mi-am atârnat lacrimile în brad
în aşteptarea Moşului,
dar nu am găsit nimic împachetat,
nici măcar o speranţă,
o pereche de aripi
să mă pot ridica.
nu i-am cerut prea multe,
doar să-mi aducă lumina ta,
să împodobesc bradul,
să dea un strop de viaţă
lăcaşului.
totuşi, nu mi-am dat seama
că nu mai era loc sub pom,
crengile sărutau orizontul
înecându-se în lacrimi.
să nu întârzii şi tu,
când te voi găsi
îţi voi colinda sufletul
cu iubire
şi bradul va zâmbi la gândul
că se află în căminul nostru

Punct căprui, urma de tine

Te ştiu şi nu mi-e suficient,
mă întreb dacă cerul te-a gândit
real pentru toţi ceilalţi,
doar o aspiraţie pentru mine.
te caut sub pomul de Crăciun,
în fiecare tată ce-şi ţine de mână copilul,
în inima mamei, uneori şi-n a mea.
am făcut un pact cu anii
să-mi numere durerile,
ţie – gândurile despre mine.
poate odată, te voi descoperi altul
sub acelaşi chip,
îţi voi recunoaşte în suflet
punctul căprui din ochii mei.
poate, odată, îmi vei fi suficient