Arhive pe etichete: poezie de dragoste

Atingeri

N-am ajuns până aici ca să plec
la fel cum am venit;
ce sunt fluturii?
m-ai întrebat după
ce m-ai trăit
o noapte întreagă,
sărutările tale –
tatuaj trupului meu.
sunt definiţia iubirii.
ţi-aş răspunde la orice întrebare,
numai să-ţi văd buzele
conturând litere
pe pielea mea
noapte de noapte;
totuşi,
ce au fluturii în stomac
când sunt îndrăgostiţi?
n-am venit aici ca să mai plec
vreodată;
îmi plac aripile de fluture
care îmi cresc odată
cu fiecare adiere a ta,
nu mi le reteza, nu vorbi,
doar atinge-mă;
am venit să rămân

3 comentarii

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Poveste fără sfârşit

Nu există colţ al sufletului
prin care să nu-mi fi umblat,
cu urme de rai pe tălpi.
nu există cuvânt de iubire
pe care să nu-l fi simţit,
iar cele nerostite
au rupt spinii trandafirului,
în semn de rugăciune
pentru noi.
minunea mea,
te-asemăn luceafărului,
o dragoste ca a noastră
nu se poate numi decât
poveste fără sfârşit.
voi ţine în palme inima
trandafirului
apoi, îţi voi întinde mâna
să rescriem perfecţiunea

4 comentarii

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Zâmbetul meu, păcatul tău

Zâmbetul meu, străinule,
atrage în păcat
oricât te-ai scutura de vraja mea
rămâne praful
ruine de ziduri înălţate
de-a lungul gândurilor tale
înainte să mă priveşti.
îmi vei dori credinţa
mai repede decât te-aş putea minţi
m-am născut să te vezi în ochii mei.
m-am scăldat în gheaţă
şi mi-am uitat trăirea acolo.
îţi pot zâmbi oricând,
pe buzele mele
îşi va găsi locuinţă fericirea ta
îţi împrumut umbra mea
să-ţi ţină de cald

12 comentarii

Din categoria Străinului