Arhive pe etichete: poezie de dragoste

Mi-ai fost acasă

Într-o vreme îți spuneam minunea mea cu chip de luceafăr;
apoi, încet-încet, când am văzut că sufletul ți-e cât universul
am renunțat la „mea”.
alte imagini îți treceau prin gând și le așezai pe hârtie,
poate niciuna nu-mi purta numele sau zâmbetul.
prea repede pentru a fi veșnic,
mi s-a făcut teamă de frig, întuneric, depărtare
am renunțat la luceafăr, uneori aveai o lumină rece
și eu rămâneam în beznă cu singurătatea lângă mine.
ți-am clădit un altar înalt și-am așezat cu grijă
flori de liliac pe el, așa cum se cuvine primită o minune.
atât de înalt, încât nu mai ajungeam să-ți sărut ochii mari
și nici o scară nu avea suficiente trepte
sau erau doar ude și tot alunecam,
plânseseră îngeri pe ele.
mi-e dor să-ți văd chipul în palmele mele
și să-mi fii realitate.
Tu mi-ai fost Acasă

387344_10150389746664449_197092357_n

Un comentariu

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Să nu-ți uit numele în mine

Mă joc de-o vreme cu gândul de tine,
mi se topește cerneala când te așez pe suflet,
lavă ardentă.
se prelinge pe tâmpla camerei.
pentru întâia oară,
las ploaia să se împiedice de fereastră,
o alung, nu vreau să șteargă nimic,
de teamă să nu te mai am pe piele,
în realitatea imediată.
nu-mi mai ajunge doar să te visez.
te fur timpului,
strâng buzele să nu-ți pierd urma,
să nu-ți uit numele în mine
și să-l simt al meu,
ca și când nu ai fi fost niciodată 
altceva decât parte din mine

20121209225937femeie-goala-citind-o-carte-linga-ceas.jpg1

4 comentarii

Din categoria Blog

Nu-i nimeni acasă

La mine în suflet nu e treaz niciun bărbat,
nicio femeie, doar un copil dă din picioare.
timpul doarme și îi adoarme,
visele lor devin o povară
pe care ochii mei
o suportă din ce în ce mai greu
fără să pună la adăpost rouă.
nedefinite, neîmplinite s-au închis în cufăr,
lângă ale mele
și-mi tulbură privirea.
la mine în suflet, nu vrea nimeni să trăiască,
să râdă, să-și pună inima la dospit
lângă a mea,
toți sunt vii, dar nu-i nimeni acasă.
la mine în suflet nu ațipește niciun bărbat,
nicio femeie. toți dorm.
doar versul dă din când în când
din picioare

q-woman-grab-pic-romantic-cast-away-mine-hand-pics-romantika-various-black-and-white-photography-hot-sexy-girls-zbyszek-tags-ulubione-hands-erotic-passion-ngi-5-extras-kaira-judy-black-w

Un comentariu

Din categoria Blog

Nu pedepsi pământul

Nu te-nvăța să ai răbdare
cu plânsul,
lasă-l să iasă din colivie
fără să-l fereci în măr
de teamă că Eva
n-o să-l găsească.
nu-ți învăța lacrimile
să aibă răbdare cu tine,
ia primăvara de mână
să te însoțească
chiar și-n caverne
sau când pășești
pe pletele blonde ale toamnei
obosită de furtuni și
de prunci decăzuți.
cum îți rabdă pământul lacrimile?
nu-l pedepsi cu amarul tău,
nu vezi că afară deja plouă?
ieși la fereastră,
acolo se plânge.
în pat se naște doar dragostea.
lasă durerea să rămână
dincolo de sticlă

Francis Rowbotham

Scrie un comentariu

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Întors

Mi-a spus cineva că în momentul
în care voi începe să te uit,
voi scrie cu adevărat.
păcat că ești jumătate din alfabet
si mâna mea dreaptă.
mereu e liniște, o tăcere cu care
sunt obișnuiți doar cei de peste pod.
niciunul dintre noi nu zice nimic,
de teamă să nu fie interzis.
tu nu știi, străinule,
dacă mi-aș pune viața
în fotografii pe un perete,
m-aș întreba când ai luat chipul meu
și de ce mie mi-au mai rămas
doar ramele.

Frida Kahlo - Roots

Scrie un comentariu

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

De-o vreme

De-o vreme (Locul unde ingerii atipesc)

2 comentarii

8 mai 2013 · 2:48 pm

Dincolo de mine

Dincolo de mine

Scrie un comentariu

21 martie 2013 · 2:16 pm