Când nu mai văd nici drumul
din cauza lacrimilor,
mi se face dor de copilărie.
m-aşez în pat, mă ghemuiesc
şi-mi imaginez că stau în poala mamei.
mâinile ei calde îmi mângâie părul
aruncând în nu ştiu ce depărtare
toate neliniştile unei vieţi agitate.
închid ochii.
ţine-mă de mână, mamă,
să pot ocoli haosul,
să mă recunosc când mă privesc
în ciobul de oglindă sau de suflet.
ţine-mă de mână,
îmi voi aminti că te-ai luptat mereu
să creşti învingători
Din categoria Blog
Nu mai beau cafea,
străinule,
de când nu mi te-ai mai arătat,
are gust de tine, plin de dor,
de ploaie de nord şi de apă de mare.
mi-am cules lacrimile în ceaşcă
să-ţi arăt mărturia aşteptării mele,
nu mai am loc să-mi depăn tristeţea ,
cele şapte ceşti sunt pline de mine acum,
de urme de pământ, de pe tălpile goale,
din locurile prin care te-am căutat,
am să alerg după elixirul tinereţii,
deşi nu vreau să fie o clipă
fără imaginea ta.
mi-e dor de zilele din poala mamei
când nu ştiam de tine,
străinule.
Din categoria Străinului
Raluca Pavel 