S-a aşezat praful pe lună,
să nu o mai privesc noaptea
şi să pot visa realul.
nu mă mai ţine de vorbă
despre cum i se prelinge durerea
printre nori până în ochii mei.
uneori mi-e dor să fiu lunatică,
nu ştiu prin ce cotlon să mai fug de soare.
luna era rece, indiferentă, semănam,
muritorii ne confundau,
aveam aceeaşi paloare amândouă.
îmi plăcea cum se simte durerea ei
în sufletul meu.
să şteargă cineva praful
Raluca Pavel 