Nu pot să adorm
decât întinsă vertical
pe gândul tău
ca o flacără ce arde noaptea
pe lacul din spatele casei,
văpaie oglindită infinit pe cer.
Nu pot să visez
decât risipită pe buclele negre
ce-ţi dorm pe chip
legănându-mi zâmbetul
bumerang între ochi închişi – deschişi.
Nu pot să te visez
decât adormindu-mi pe gene
departe de măşti
nu te pot imagina decât iubindu-mă
între file de cărţi, în spatele cortinei
între lumi de dincolo
Raluca Pavel 