Am moartea în carne şi în sânge
nu ştiu, Doamne, de unde puterea
să mai pot vorbi despre ea,
ca şi când nu ar fi singurul lucru cert.
de-aş găsi în moarte liniştea,
de-aş putea transforma acolo
sângele în stele,
ar mai trebui o galaxie.
carnea mi-e zbrobită
de când a căzut toamna
peste mine,
în dimineaţa în care mama m-a întrebat
dacă cei de dincolo pot citi scrisori
cum le pot citi, unde să le lăsăm,
să o învăţ şi pe ea…
suferea şi ea de boala sufletului meu.
i-am spus, stelele nu au adresă
ei citesc în timp ce noi le scriem
sângele e mereu roşu
doar pe cer se vede aur
Să-mi scrii, fetiţa mea, am să citesc…
Raluca Pavel 