Cu gândurile-n cioc

Nu-mi mai văd capul de treabă
plec înspre lucerna de la marginea dealului
îmi iau coasa cu mine,
tai gândurile
fir cu fir, de la rădăcină
le cosesc fără milă
ca în Călineştiul ars de soare
totuşi, le culeg cu grijă
le prind în ciocurile rândunicilor
care şi-au făcut cuib sub streaşina casei
să le ducă o vreme în ţări străine
să aibă timp să respire
ştiu că se vor întoarce
cu ele-n cioc

(poem din Sipetul din Călineşti)