Sunt 6 zile de când îmi aştept
viitorul şi nu mai vine,
de când mă întreb cum e
să trăieşti fără suflet.
dacă ştie cineva cum să mă facă
să nu mai simt, vă rog,
o anestezie totală.
nu-mi amintesc de mine
decât din cântece,
amnezie ce doare mai mult
decât salcia aplecată
să sărute pământul
fără a-l atinge.
viitorul îi e o aşteptare continuă,
al meu este doar povestea
trăită de alţii înainte.
cineva să-mi anestezieze
ochii şi sufletul;
să-şi piardă simţirea,
nu culoarea
Raluca Pavel 