Contemporană cu apocalipsa,
încerc să-mi croiesc drumul spre nori,
să nu mă-mpiedice eclipsa
ce vrea să ne înghită pe-amândoi.
alerg prin purgatoriu să mă vindec,
să uit c-am căzut în păcat,
nu vreau pe nimeni şi nimic să judec
mi-ajunge sufletu-mi neîmpăcat
un cântec de sus se pătrunde
cu stele, cer, praf şi dor de noi
plâng şi regret eclipsa ce te-ascunde,
tac şi mor, înăbuşită sub cearceaf de nori