de Beatrice Adriana Balgiu
„Cine bea vin, bea geniu.”
(Baudelaire)
„Există o influenţă a alcoolului asupra creaţiei? De ce poeţii, scriitorii, în genere, sunt mai mari consumatori de alcool comparativ cu alte categorii? Lumea boemă a literelor are o predispoziţie spre consumul de alcool?
Tema relaţiei dintre creaţie şi posibilul ei stimulent, alcoolul, este veche. O întâlnim în templul din Delphi unde lângă statuia de aur a lui Apollo, zeul formei, al sensibilităţii, poeziei şi al artelor frumoase, există o gravură a lui Dyonissos (reprezentat mai târziu ca Bachus), zeul intoxicaţiei, extazului şi al intuiţiei. O găsim şi pe basoreliefurile descoperite la Tomis (1) datate din prima jumătate a secolului III în care multe din monumentele epigrafice înfăţişează sărbătorile date în cinstea lui Dyonissos/Bachus în cetăţile vest pontice, ca prilej de manifestare a aptitudinilor artistice în concursuri muzicale şi de dramă. Mai multe informaţii pe tema relaţionării dintre creaţia artistică şi viţa-de-vie, la daci, găsim în cartea lui Andrei Oişteanu publicată recent la Polirom, Narcotice în cultura română (2010).
În literatura filosofică, unitatea celor două zeităţi este abordată de Nietzsche (3) care expune sinteza dintre principiul Dionisiac al exuberanţei şi principiul Apolonian al structurii şi ordinii care funcţionează sincronizat în timpul producţiei creative. Formulările lui Nietzsche asupra celor două principii ne duc cu gândul la termenii de procese primare şi secundare elaborate de psihanaliză, în care primar reprezintă originalul, nonconvenţionalul bazat pe instinct şi inconştient, în timp ce secundar este asociat cu logic, analitic, convenţional şi conştient. Cele două noţiuni de primar şi secundar au fost asociate şi cu relaţia ordine/dezordine corespunzătoare într-un fel şi cu funcţiile creierului. Creierul, se consideră în anumite contexte neurobiopishologice (2), este controlat de doi „generatori”, unul îşi obţine puterea din regiunea vegetativă, altul din mediul fizic. Primul generator constă în creierul primitiv, denumit şi generator-aleator, deoarece transmite semnale în dezordine în mod aleator. Celălalt generator, cortexul central, înalt dezvoltat, este numit generator-cunoaştere, deoarece transmite semnale ordonate într-un mod structural informativ.
Cercetări riguroase pe tema din titlu aparţin cu deosebire psihologilor suedezi. O să ne întrebăm de ce tocmai aceştia. Consumul de alcool, afirmă statisticile, este întâlnit în grad mai mare atunci când este vorba de două dintre ţările europene, Suedia şi Franţa. Ambele se remarcă şi prin creaţia literară, ce este drept cu tradiţie îndelungată în Franţa. Totuşi, cum anume acţionează alcoolul asupra procesului creativ, cum influenţează el scrisul? Care este mecanismul prin care alcoolul influenţează inspiraţia? Sunt întrebări la care încearcă să răspundă respectivele studii. S-a vorbit de faptul că alcoolul are capacitatea de a reduce concomitent anxietatea, dar şi de a creşte conştientizarea; ajută scriitorul să-i studieze pe ceilalţi, reduce inhibiţia atunci când ajunge în impas, induce relaxarea după efortul susţinut. Fiziologic, acţionează prin reducerea funcţiei motorie generând starea de relaxare. Din punct de vedere psihologic, blochează anumite inhibiţii ale personalităţii. Se pare că scriitorii consumă mai mult alcool decât alte grupuri profesionale datorită solitudinii procesului de scriere, efortului de a trăi în lumea ficţiunii, anxietăţii, dar şi participării alcoolului în procesul creativ. Dar deschiderea porţilor energiei creative este dată de o cantitate moderată de alcool. După o perioadă iniţială de stimulare, celulele creierului devin mai puţin active. În fond, eminescian zicând, „un pahar de vin nu ascute mintea, ci mai mult o toceşte”.
Studiile vin să demonstreze că alcoolul are contribuţia sa la actul literar prin faptul că schimbă balanţa între procesele primare şi cele secundare (intervine, aşadar, alternanţa dintre creierul primitiv şi cortexul central sau generator-cunoaştere); alcoolul limitează funcţia proceselor conştiente în timp ce procesele primare rămân neschimbate.
Mai analitic, se evidenţiază cum alcoolul „lucrează“ pe etapele creaţiei. Studii care au lucrat cu grupuri Placebo şi grupuri de control au conchis că cel puţin în etapa primă şi ultimă a creativităţii, de pregătire (când scriitorul îşi adună informaţiile referitoare la subiectul tratat şi îşi construieşte setul motivaţional) şi de verificare (când se fac finisările necesare), mintea umană este obstrucţionată de alcool, în timp ce o doză de alcool facilitează etapa de incubaţie a creaţiei (când informaţia este prelucrată mai mult inconştient pe fondul unei dorinţe continue şi intense de a finaliza lucrarea şi când gândirea logică, ordonată poate fi plictisitoare în această perioadă) şi anumite momente ale iluminării (când soluţia pare că se organizează de la sine). De altfel, Andrei Oişteanu arată că, în basme, eroul este cuprins de un somn letargic la apropiere de lumea de dincolo; mai exact la intersecţia dintre lumea realului şi cea a imaginarului (pe care o putem plasa oarecum în etapele de inspiraţie şi iluminare aflăm o modificare de stare de conştiinţă (5).
Prin urmare, cantitatea moderată de alcool blochează etapele creative care sunt în principal bazate pe procese secundare (pregătirea, anumite faze ale iluminării şi verificarea), dar dezvoltă acele etape bazate, în principal, pe procesele primare (incubaţia şi anumite faze ale iluminării).
O serie de întrebări se nasc: Cum te poţi folosi de alcool în calitate de creator pentru a-ţi pune în valoare spiritul ? Se folosesc scriitorii, în mod intuitiv, de alcool în anumite etape ale procesului creativ? Poţi să fii consumator de alcool şi să rămâi raţional şi strălucitor în creaţie în ciuda consumului?
Până la urmă, cercetările menţionate relevă următoarea idee: consumul de alcool reflectă dorinţa de a accelera incubaţia sau de a dezvolta ideile originale. Aşadar, activitatea sfârşeşte unde a început, cu vechii greci.
Note
1 Canarache, V., Aricescu, A., Barbu, V., Rădulescu, A., Tezaurul de sculpturi de la Tomis, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1963.
2 Gustafson, R., Norlander, T. Effects of creative and non-creative work on the tendency to drink alcohol during the restitution phase of the creative process, Journal of creative behavior, 29, 1995.
3 Nietzsche, F., Aşa grăit-a Zarathustra, Bucureşti, Humanitas, 2000.
4 Norlander, T., Inebriation and inspiration, Journal of creative behavior, 33, 1, 1999.
5 Oişteanu, A., Scriitori români şi narcoticele. Contemporanii, Revista 22, iunie 2008.”
Materialul este preluat de aici.
Balgiu, Beatrice Adriana, Scriitori, creativitate, ebrietate, Revista Prosaeculum, nr. 5-6 / (73-74) – 15 iulie – 1 septembrie 2011, Focşani, p. 46 -47
Raluca Pavel 