Mă întreb cât ai să mai umbli
cu nasul lipit de cer
de parcă ai aştepta
să te sărute o constelaţie
sau să te cheme acasă.
străinule,
nu aştept să recunoşti
ţi-e inima grea că-s muritoare
că poate în viaţa de dincolo
aş respira în altă realitate
pentru a contura
un chip, altul decât al tău
ţi-ai găsit naşul,
străinule,
asta chiar nu ai recunoaşte,
aşa-i?
Raluca Pavel 