Mama mea, femeia din visul real

Am avut cea mai frumoasă copilărie pentru că mama şi tata au fost mereu acolo.
Am avut cea mai frumoasă copilărie, pentru că mâinile mamei mereu au mirosit a poveşti şi a pâine făcută în casă.

Nici nu mai ţin minte câte nopţi nu a dormit pentru că eu făceam febră din cauza durerilor în gât, nici nu mai ştiu câte comprese îmi punea pe cap şi câte lacrimi vărsa la capul meu, fără să ştie că i le simt alunecându-mi pe obraz. Mama m-a crescut cu sufletul, sărutându-mă pe frunte, de cele mai multe ori, când avea impresia că dorm. M-a învăţat că iubirea nu e numai declarativă, iubirea se demonstrează. Iubirea se simte, în poala ei îmi trecea toată nefericirea, în mâinile ei nu mi-era frică de ziua de mâine.

Am crescut cu poveşti. Poveşti la gura sobei din Călineşti. A avut răbdare să-mi citească, la infinit, aceeaşi poveste despre Heidi, fetiţa munţilor, pentru a-mi face pe plac. Deşi Călineştiul e o zonă deluroasă, îmi imaginam că stăm în creierii munţilor. Şi în povestea lui Heidi erau doi brazi în faţa casei şi în lumea ei cerul era plin de stele noaptea. Mama mi-a arătat câte visuri sunt pe cer sub formă de stele şi mi-a spus că, atunci când voi creşte, poate voi putea răsturna Carul Mic, dacă pe cel Mare nu-l voi putea urni. Nopţi de-a rândul stăteam sub teiul din ogradă numărând stelele. Mama mi le-a arătat pe toate.

Îmi continuam poveştile pe câmp în timpul zilei şi mama mă căuta disperată, până mă găsea. Mă certa că am îngrijorat-o, dar mereu se înmuia când îi aduceam albăstrele. Am învăţat să iubesc florile, natura şi animalele. Mama m-a ajutat să am grijă de puiul de găină pe care l-am rănit la un picior din greşeală şi de care nu m-am despărţit nici când a venit toamna şi am plecat la oraş. Mama a trebuit să aibă mai multă grijă de Crăcănici decât am avut eu, pe mine mă lăsa să citesc sau să mă bucur de jocurile copilăriei.

Mama a avut răbdare să-mi explice de sute de ori de ce e importantă gramatica şi de ce trebuie să am cultură generală. Era mereu atentă să nu-mi lipsească nicio carte din bibliotecă, ba mai mult, citea înainte cărţile pe care mi le recomanda, numai ca să mă intrige în momentul în care îmi povestea puţin din ele. Femeie literată, învăţa odată cu mine, culegea informaţii din toate părţile, mi le transmitea, să nu cumva să rămâna vreuna dintre noi în urmă. Aşa face şi acum. Mama e mereu la curent cu toate.

Deşi am fost un copil cuminte, mama ştia că o mint. Curios mi se pare că mama a ştiut mereu când. Nu bănuia niciodată, pur şi simplu ştia. Nu-mi zicea nimic, dar comportamentul ei mă făcea să recunosc. Am învăţat în timp, datorită mamei, că minciuna are picioare scurte şi nu aduce nimic bun.

Mereu a fost şi este şi acum o femeie cochetă. Mama a avut grijă să fiu mereu elegantă. Mereu a pus accent pe calitate. Nu contează ce e la modă, dacă pe tine nu te avantajează. Mama e o femeie naturală şi foarte frumoasă. Sufletul meu e mai frumos datorită ei.

Sensibilă, mereu îşi ştergea lacrimile când ne uitam la vreun film gen dramă sau când auzea de povestea tristă a unui copil. A ajutat tot timpul necondiţionat şi pe oricine, fără rezerve. Cum face şi acum. M-a învăţat ce-i omenia şi că dacă un om are nevoie, mereu îl pot ajuta cu ceva bun. Chiar şi cu un gând.

Are un simţ al umorului incredibil. Nici nu ai crede că o femeie aşa rafinată, elegantă, distinsă şi serioasă poate face haz de necaz. Glumele ei au mereu sfaturi de viaţă în ele.

Mama mea e familistă, a făcut totul pentru familie. A visat, a iubit, a crescut, a educat. Datorită ei şi datorită tatei sunt ceea ce sunt.

Când plâng, când râd, când sunt sus ori cad, o sun pe mama. Sper să o pot suna la infinit. Mama să fie mereu acolo.

Mamă, sunt suflet rupt din al tău, altfel, nimic nu ar avea sens. Sunt inimă din a ta, aşa am învăţat că a oferi te face un om mai bun şi mai fericit. Am învăţat, mamă, că fără tine aş fi nimic. Naşte-mă şi creşte-mă iar, mamă, să rescriem Sipetul la nesfârşit!

Sper ca într-o zi să fiu ca MAMA.

Acum cântecul s-a sfârşit

Iulian încerca să-şi schimbe viaţa. Nu se putea manifesta în aglomerata capitală, cuvintele nu ieşeau din el. Prea multă poluare, prea multă gălăgie pentru sufletul unui poet dornic să-şi pună sufletul pe tavă. Ploile nu mai erau de ajuns pentru a şterge praful aruncat de cei care îşi ascunseră frumosul din ei de ochii unei lumi materiale, în care banii erau singura plăcere.  

Sufletul său de artist îi cerea cu disperare linişte şi Euterpe… Bucureştiul nu era locul propice. Buşteniul avea ceva din inima lui, avea natura şi sensibilitate.

Ajuns în faţa cabanei, se uită de jur-împrejur şi admiră priveliştea. Aerul rece îi străbătea trupul firav şi îi curăţă mintea de amintiri. A închiriat camera pe termen nedeterminat. Patroana cabanei se arătă o femeie primitoare şi înţelegătoare, nutrind o adevărată admiraţie pentru scriitori. Era mândră că cineva ca Iulian îi trecea pragul şi căuta inspiraţia la lumina felinarelor cabanei sale. Camera pe care o închiriase era destul de neîncăpătoare, la fel de mare cât bucătăria sa din Bucureşti, dar acest lucru nu-l deranja. Îşi aşeză bagajul la intrare şi se întinse pe patul tare de lemn, cu mâinile sub cap, ca şi cum ar susţine greutatea lumii în ele. Aruncă o privire prin cameră. Ochii îi căzură pe măsuţa din lemn din faţa ferestrei. Se ridică şi se îndreptă spre ea. O atinse cu atâta tandreţe, ştiind că ea va fi martora principală a ideilor ce îi vor invada următoarele zile. Praful i se lipi de degetele fine, dar îl îndepărtă cu zâmbetul pe buze. Nu era acelaşi praf cu care se obişnuise. Lângă pat, o carte uitată pe noptieră îi atrase atenţia. Poezii de Magda Isanos. Deschise cartea unde era îndoită foaia şi citi:

„Acuma cântecul s-a sfârşit

Acuma cântecul s-a sfârşit.
Nu ştiu de-i bine ori rău.
Din frunze-am cântat.
Dumnezeu, lânga mine stând, mi-a şoptit.

De fapt nu era Dumnezeu, era pom.
Şi câteodată-avea glas de om.
„Sărbătoreşte, mi-a spus el, aceste
câmpii dezmierdate şi creste…”

Şi ca o pasăre neînvăţată
m-am apucat sa cânt. Eram mirată
şi bucuroasă, şi nici n-am simţit
cum trece anotimpul fericit!

Zburaţi, cântece, zburaţi departe,
scuturaţi-mă de pământ şi moarte,
şi preamăriţi natura-n care încă
e linişte şi-nţelepciune-adâncă.”

Puse cartea pe noptieră şi se apropie de fereastră zâmbind. Da, aici e de mine!

Admiră arhitectura clădirii din faţă şi remarcă draperiile maronii trase la etajul 1, deşi uşa balconului era larg deschisă. De ce ar vrea lumea să nu intre razele soarelui în casă şi să-ţi încălzească sufletul?

Îşi scoase din bagaj stiloul şi caietul, nivelându-i cu grijă foile albe. Se întinse iar pe pat.

Luna îşi făcea simţită feeria. Iulian deschise ochii şi se uită la ceas. Era aproape de miezul nopţii. Ora care, în trecut, era apogeul inspiraţiei sale. Din apropiere, o melodie tânguitoare îi atingea auzul. Se apropie de fereastră şi atunci o văzu.

Aşezată în faţa pianului, abia atingându-i clapele, se vedea chipul unei fecioare. Lumina îşi făcea loc printre draperiile maronii, scoţând la iveală silueta tinerei, părul lucios, negru şi lung ce i se scurgea pe umerii dezgoliţi ca o cascadă. Pielea albă părea să nu ţină cont de trecerea timpului, niciun rid nu-i trăda vârsta sau vreo apăsare a sufletului. Iulian îşi găsise muza. O frumoasă pianistă. Zâmbi şi îşi spuse: Nu există coincidenţă..totul se întâmplă cu un scop…

Se aşeză la măsuţă şi o privi ore întregi. Sunetele muzicii ei, sunetele ce ieşeau de sub degetele tinerei muze, deschideau în Iulian cele mai ascunse şi încătuşate uşi ale cuvintelor. Înainte să-şi dea seama, muzica se opri, frumoasa dispăruse.

Cu stiloul în mână, Iulian se uita încă spre draperiile maronii, în speranţa că o va revedea. În mintea lui, începuse uraganul. Ideile se izbeau agresiv una de cealaltă.
Cuvintele se scurgeau pe pagini, aşa cum lasă urme o ploaie musonică. Foile se umpleau vâzând cu ochii. Înspre dimineaţă, Iulian avea aproape un caiet întreg de poezii. Cu o satisfacţie pe care doar un artist care şi-a găsit muza o poate resimţi, îşi spuse: Imediat ce mă trezesc, mă duc să-i arăt frumoasei mele ce trăiri poate inspira..

Se trezi la jumătatea zilei, cu capul greu, obosit, dar cu inima împăcată şi cu o stare de extaz pe care nu o mai simţise niciodată. Se îmbrăcă repede, luă caietul şi ieşi grăbit din cabană.
Sper să se bucure, se gândi.

Aproape că alergă până la etajul 1 al cabanei din faţă. Îşi trase sufletul într-o doară şi bocăni la uşă agitat. Nu se auzea nimic. Iulian insistă. Din spatele lui se auzeau paşi.

– Bună ziua, domnule! Vă pot ajuta cu ceva? Doriţi o cameră?

– Bună ziua, da, mă puteţi ajuta..nu vreau nicio cameră… aş vrea să vorbesc cu domnişoara brunetă care stă aici… eu stau vis-a-vis, sunt scriitor şi azi noapte m-a inspirat frumuseţea şi muzica ei şi aş vrea să-i arăt ce am scris..

Patroana se întunecă brusc. Se întoarse cu spatele la Iulian şi spuse repede:

– Domnişoara pianistă nu mai stă la noi… Credeam că ştiţi povestea… Domnişoara era foarte bolnavă şi a vrut să-şi petreacă ultimele zile în linişte… deşi o lăsase şi vederea, nu a încetat să cânte… azi noapte, după o ultimă demonstraţie, s-a dus…

Iulian abia se mai putea ţine pe picioare…  Scăpă caietul, foile s-au împrăştiat pe podea. Deasupra tuturor, ca o mărturie, se puteau citi una dintre poezii.

„Îngerul

Şi-un rai arunc spre corpul tău
Minuni sub chip de liliac;
Şi îngerul de la Buşteni
Azi îl trimit la tine-n prag.

Să-ţi vadă el fiorul meu,
Să-ţi spună el ce vreau să-ţi spun,
Căci visul nu mai e al meu;
Visul e-al unui nebun…

Acum păşeşte pe-al meu hol.
Pe buze-i stăruie un „nu”
Ai vrea să pleci aşa că-ţi spun
Că îngerul ce ţi-l trimit eşti …TU!”

P.S. Poezia din final nu îmi aparţine, mulţumesc autorului pentru că mi-a permis includerea ei aici.

Anotimpul culorilor, cu „Vis de Artist”

Grupul „Vis de artist” va desfasura un spectacol deosebit, astazi, la Teatrul „Mihai Eminescu”, intitulat „Bucuriile Toamnei”. Spectacolul, coordonat de Catalina Constantinovici, va prezenta prin muzica, dans si costume povestea unui sfarsit de toamna, in talmacirea frunzelor si a vantului. Pe un covor multicolor, copiii ii vor invita pe botosaneni la o atmosfera de vis, a unui sfarsit de toamna. „Anotimpul culorilor, bucuria de a fi copil, frumusetile toamnei care ne imbie sa ne bucuram ca putem canta, visa, iubi, zambi si invitatia de a fi cu totii pentru o clipa copii sunt doar cateva dintre aspectele prezentate in acest spectacol deosebit, la care copiii au muncit enorm”, a precizat Catalina Constantinovici. Membrii grupului „Vis de artist” ii vor avea alaturi pe copiii din clasa a IV-a E de la Scoala numarul 11, componentii grupului „Carmen Juventutis” de la Scoala 10, trupele „Classik” si „Fantazy” de la Scoala Populara de Arte si trupa „Alternativ”, coordonati de Corina Palade, Marena Funduianu, Constantin Dicu si Florin Ciobanu. Spectacolul a fost organizat de Asociatia Culturala „Vis de artist” si Casa Armatei Botosani. Grupul „Vis de artist”, format din Adelina Viciriuc, Alexandra si Andreea Grigoroscuta, Andreea Prepelita, Amalia Rotariu, Biana si Dayana Iacob, Ioana Mititelu, Marena Funduianu, Ioana Frasinescu, Ruxandra Baciu, Mariuca Nicolau si Simona Necsanu, a pregatit pentru publicul botosanean un spectacol minunat, care pentru o clipa ii va duce intr-o lume spectaculoasa a sfarsitului de toamna.

Brandusa POCLID
brandusapoclid@jurnaluldebotosani.ro

Articol preluat de pe site-ul: http://www.jurnaluldebotosani.ro

Vis de artist ne aduce Bucuriile toamnei!

La sfarsitul lunii noiembrie, pe scena Teatrului “Mihai Eminescu din Botosani va avea loc spectacolul “Bucuriile toamnei, cu grupul “Vis de Artist.

Organizat de Asociatia culturala “Vis de Artist si Casa Armatei Botosani, spectacolul realizat in viziunea artistica a Catalinei Constantinovici prezinta prin muzica, dans, costume, povestea unui sfarsit de toamna in talmacirea frunzelor si a vantului care, pe un covor multicolor, invita copiii la o sarbatoare a frumosului intr-o lume de vis!

Membrii grupului “Vis de Artist, Adelina Viciriuc, Alexandra si Andreea Grigoroscuta, Amalia Rotariu, Andreea Prepelita, Bianca si Dayana Iacob, Ioana Frasinescu, Ioana Mititelu, Marena Funduianu, Mariuca Nicolau, Ruxandra Baciu si Simona Necsanu, ii vor avea alaturi de ei pe copiii din clasa a IV-a E de la Scoala 11, componentii grupului “Carmen Juventutis de la Scoala 10, trupele “Classik si “Fantazy de la Scoala Populara de Arte si trupa “Alternativ, coordonati de Corina Palade, Marena Funduianu, Constantin Dicu si, respectiv, Florin Ciobanu.

Spectacolul prezentat de Oana Osolinschi va avea loc marti, 25 noiembrie, in Sala Mare a Teatrului “Mihai Eminescu, accesul in sala fiind liber.

Vis de Artist in Tara lui Piticot!

Grupul Vis de Artist a participat luni, 15 decembrie, in calitate de invitat, la spectacolul „Mos Craciun in Tara lui Piticot” de la Teatrul Luceafarul din Iasi.

Copiii coordonati de prof. Catalina Constantinovici au prezentat doua melodii din repertoriul lor, cu care au incantat publicul iesean.

Ei au urcat pe scena alaturi de alti micuti artisti cunoscuti in tara pentru rezultate muzicale deosebite, din Iasi, Bacau, Piatra Neamt, Chisinau, iar la final au primit cadouri din partea Mosului.

Momentele lor artistice vor putea fi urmarite in Ajunul Craciunului, la TVR3.

Articol preluat de pe site-ul: http://www.stiri.botosani.ro

Andreea Prepelita- Ghidusenie si talent

Andreea Prepelita are 6 ani. La varsta ei se poate lauda deja cu cateva distinctii pe plan national si judetean, atat la concursurile de muzica usoara, cat si la cele de teatru. A frecventat Gradinita 2 Lizuca, din Botosani, apoi a intrat in grupul „Vis de Artist” si a participat la numeroase spectacole alaturi de colegii ei, sustinute in oras si in judet.

Prima sa distinctie a primit-o la varsta de 5 ani, la Festivalul-concurs „Micul Print”, cand a obtinut Premiul Special pentru cea mai buna recitatoare. Atunci parintii ei erau neincrezatori si nu se gandeau ca Andreea ar putea continua pe acest drum. Insa fetitei i-a placut atat de mult scena, incat nu-si dorea decat sa revina in fata spectatorilor.

Iar manifestarile sale directe in acest sens, cand se urca pe orice scena si se simtea in largul ei nemaidorind sa plece de acolo, i-au convins pe parinti s-o sprijine in drumul pe care chiar ea l-a ales. Astazi, Andreea are ce povesti: a fost la „Mamaia copiilor” – o experienta deosebita, a participat, tot alaturi de colegii ei, din grupul „Vis de Artist”, la emisiunea „Tara lui Piticot: Dor de Martisor” realizata la TVR Iasi si transmisa in direct pe TVR2, cand si-a pierdut pantofiorul pe scena, o adevarata peripetie, un moment dificil peste care, insa, a reusit sa treaca. Acum zambeste cand isi aminteste.

Au fost nenumarate momente de neuitat petrecute impreuna, emotionante, cu zambete, cu lacrimi, noi inceputuri, prima inregistrare, prima aparitie radiofonica, prima data la TV. Un copil dezinvolt, care abia asteapta sa va povesteasca „Despre cateva lucruri grele” – poezia cu care a reusit sa cucereasca premiul I la Festivalul national de teatru „Gh. Hrusca” si pe care o puteti asculta aici (Prof. Catalina Constantinovici)

ANDREEA DANIELA PREPELITA DIPLOME SI PREMII:

– Diploma de merit pentru participarea cu grupul Vis de Artist la Festivalul-concurs Mamaia copiilor 2008

– Premiul al II-lea la Festivalul concurs „Micul Print”, editia a VI-a, 29-31 mai 2008

– Premiul I la Festivalul National de Teatru si Creatie Plastica pentru copii „Gheorghe Hrusca”, editia a II-a, Vladeni, 18 mai 2008, sectiunea Monolog, cu lucrarea „Despre cateva lucruri grele”

– Premiul special al Agentiei muzicale „PRO-MUSIC-ART”- Vaslui S.C. Grinfon Studio S.R.L. Vaslui la Festivalul National de muzica usoara „Ghiocelul de Argint”, martie 2008

– Diploma de fidelitate pentru participarea la proiectele initiate de Asociatia culturala „Vis de Artist” Botosani

– Diploma de excelenta pentru participarea la lansarea cd-ului „Fulgii copilariei pe fruntea lui Mos Craciun”, 8 decembrie 2007 – Premiul pentru cea mai buna recitatoare la Festivalul concurs „Micul Print”, mai 2007

APARITII RADIO – TV, ZIARE – Monitorul de Botosani, Evenimentul de Botosani, Radio Fix Botosani, Radio Romania Cultural Bucuresti, Radio Meridian, Somax TV, TVR Iasi, TeleM Botosani, TVR1, Radio Iasi

(Articol preluat de pe http://www.stiri.botosani.ro)

Alexandra Grigoroşcuţă- Prin muzica, viata prinde contur

Un copil sensibil, iubitor de frumos, educat in acest spirit, ii place arta si are norocul sa fie incurajat in acest sens. O data ce o cunosti pe Alexandra, nu o poti uita! Pentru ca e sufletista, receptiva, mereu vesela si bine dispusa! Ne-am cunoscut in urma cu trei ani cand s-a inscris la Scoala Populara de Arte. Acum este absolventa.

Era un copil timid, cu foarte multe emotii. Ma privea cu ochi mari si-ncerca sa patrunda dincolo de cuvintele pe care le spuneam. Cred ca a reusit pentru ca, in acest timp, Alexandra a evoluat foarte mult din punct de vedere muzical, a reusit sa obtina premii pe plan national si sa aiba realizari in acest domeniu. Mai presus de toate, a inteles ca pe acest drum e important sa fii OM ca sa poti reusi! (prof. Catalina Constantinovici)

Cum s-ar descrie ea:

Am 14 ani, sunt din Botosani. Imi place foarte mult orasul meu si nu as vrea sa ma despart de el. Imi place foarte mult sa calatoresc, am fost in Franta, pe Coasta de Azur, la Venetia, in Germania, si am ramas surprinsa de ceea ce am vazut! De un an de zile sunt in grupul Vis de Artist, am invatat foarte multe lucruri, am depus foarte multa munca, iar drept rasplata am ajuns si la „Mamaia Copiilor”. Imi place sa cant, prin muzica ma destind, viata mea prinde contur si multa culoare.

http://www.stiri.botosani.ro intentioneaza sa va bucure sufletul, zilnic, cu oameni care, nefiind niciodata in ierarhiile false ale unei societati de consum, stralucesc tocmai prin modestie, discretie si calitatea unei vieti asumate.

ALEXANDRA GRIGOROSCUTA

Data si locul nasterii: 29.10.1993, Botosani

Studii muzicale:

– a absolvit Scoala Populara de Arte Botosani, sectia canto-muzica usoara, prof. Catalina Constantinovici

Activitate artistica:

– Participare cu grupul “Vis de Artist la Festivalul national “Mamaia copiilor 2008

– Participare la selectia finala de la Bucuresti pentru “Mamaia copiilor 2008

– Doua premii speciale la festivalul/concurs de muzica usoara “Ghiocelul de argint Barlad 2008

– Invitata la Radio Romania Cultural

– emisiunea-spectacol „Cantec pentru chipul mamei”, 2008

– Participare la emisiunea „Tara lui Piticot: Dor de Martisor” realizata la TVR Iasi si transmisa in direct pe TVR2, 2008

– Diploma de Excelenta pentru participarea la lansarea CD-ului „Fulgii copilariei, pe fruntea lui Mos Craciun”, 2007

-Diploma de excelenta la ,,Gala copiilor laureati, Teatrul Mihai Eminescu, Botosani 2007

– Participare la Festivalul Verii Botosani, 2007, 2008

– Participare la spectacolul ,,Noapte alba, Botosani 2007

– Participare la Concursul „Minimegastar”, Bucuresti, 2007

– Invitata la Radio Romania Cultural, emisiunea “Ciocolata cu lapte

– Participare la spectacolul prilejuit de lansarea CD-ului pentru copii “Anii copilariei, Teatrul “Mihai Eminescu Botosani, 2006

– Participare la Festivalul-concurs de muzica usoara pentru copii „Fulg de nea”, Brasov, 2006

– Participare la Matinalul de la Tele M Botosani

Melodie in prima auditie:

– “Vine vacanta, muzica Laurentiu Palade, versuri: Corina Palade

Aparitii radio-TV si in publicatii: Monitorul de Botosani, Evenimentul de Botosani, Radio Fix Botosani, Radio Meridian Botosani, Somax TV Botosani, TVRM, Tele M Botosani

(Articol preluat de pe http://www.stiri.botosani.ro)

Măriuca Nicolau, copii care cresc odată cu muzica

Ii spunem Mariuca dintotdeauna, desi o cheama Maria Cristina. Are 16 ani, insa a inceput sa cante de la 10 ani, cu indrazneala specifica varstei. Plina de viata, extrem de activa, nascuta pentru a fi pe scena, Mariuca a fost incurajata de profesorul ei de atunci de la Liceul de Stiinte ale Naturii Grigore Antipa, Theodor Gradinaru.

Apoi a venit cu tatal ei de manuta la Scoala Populara de Arte, hotarata sa studieze canto. De atunci ne cunoastem. Au trecut 4 ani, intre timp Mariuca a intrat la Liceul de Arta Stefan Luchian, asa cum si-a dorit, studiaza intens muzica, astfel i-am predat si canto clasic timp de un semestru.

A absolvit Scoala Populara de Arte, iar de un an Mariuca este membra a grupului Vis de Artist si foarte incantata de activitatea noastra. Este optimista, plina de energie, cu educatie aleasa, stie ce vrea, stie sa se bucure si sa transmita in jurul sau emotii, trairi, sentimente! (Catalina Constantinovici, profesor canto)

MARIA CRISTINA NICOLAU

Data si locul nasterii: 02 august 1992, Botosani

DISTINCTII SI APRECIERI:

– Marele Premiu Trofeul Ghiocelul de Argint de la Barlad, 21-22 martie 2008

– Participare la Festivalul Mamaia copiilor, alaturi de grupul Vis de Artist, 3-6 iulie 2008

– Premiul al III-lea la Festivalul-concurs judetean de dans si muzica usoara Taramul copilariei, iunie 2007

– Diploma de excelenta pentru lansarea albumului Fulgii copilariei pe fruntea lui Mos Craciun, 8 decembrie 2007

– Mentiunea I la Festivalul Concurs National de muzica usoara romaneasca Martisor dorohoian, 2-4 mai 2008

– Participare la Faza zonala de preselectie a Festivalului National de Creatie si Interpretare Mamaia copiilor de la Tg. Mures

– Partipare la spectacolul A venit iarna!

– Participare la albumul Anii copilariei, din partea Casei de productie ElectroStar

MELODII IN PRIMA AUDITIE:

– Mi-e dor de mare, muzica Laurentiu Palade, text Nicolau Carmen-Rodica

– Vise, muzica si text Catalina Constantinovici

APARITII RADIO-TV:

– Somax TV Botosani

– TeleM – Botosani

– TVR – Iasi

– Radio Romania Cultural

– Radio Meridian Botosani

LANSARE DE CD: aparitii discografice pe albumele Anii copilariei 2006, si Fulgii copilariei pe fruntea lui Mos Craciun – 2007

(Articol preluat de pe http://www.stiri.botosani.ro)

DAYANA IACOB – Un om mare, la doar 10 ani!

Dayana este copilul balai al grupului Vis de Artist. O fetita extrem de sensibila, care constientizeaza momentele prin care trece ca un om mare… desi are doar 10 ani!

De la 5 anisori a inceput sa cocheteze cu muzica, i-a placut sa apara pe scena si nu a ezitat sa o faca, fiind sustinuta in acest sens de parintii ei.

Cum a intrat in clasa I si-a dorit sa se pregateasca intensiv din punct de vedere muzical, asa ca s-a inscris si a fost admisa la Scoala Populara de Arte, sectia canto-muzica usoara, si apoi la Liceul de Arta Stefan Luchian.

Dayana recunoaste ca „a fost greu in primul an”, „nu oricine poate sa cante” si spune toate acestea concluzionand ca „au fost cei mai frumosi ani”, referindu-se la cursurile urmate la Scoala de Arte.

Acum este in clasa a IV-a, constiinciozitatea ei a fost rasplatita cu diverse premii si distinctii pe care le-a primit de-a lungul anilor pentru inclinatiile sale artistice si nu numai, fiind premiata in fiecare an, la scoala, pentru rezultate foarte bune la invatatura, creativitate si purtare exemplara.

Dayana s-a nascut pe 20 ianuarie 1998, in Botosani

Studii muzicale:

– Liceul de Arta Stefan Luchian Botosani, clasa a IV-a; studiaza pianul din clasa I cu prof. Simona Lespezeanu;

– a absolvit Scoala Populara de Arte Botosani, sectia canto-muzica usoara, prof. Catalina Constantinovici

– membra a grupului Vis de Artist de la infiintare

Activitate artistica:

– Diploma de merit pentru participarea, cu grupul Vis de Artist, la Festivalul Concurs Mamaia Copiilor, 2008

– Premiul special pentru creativitate si simt artistic la simpozionul Ferestre pentru Europa, Scoala 7, 2007 si 2008

– Diploma de participare la Festivalul de muzica baroca, 18 ianuaire 2008 (Pian)

– Diploma de excelenta pentru participarea la lansarea albumului Fulgii copilariei pe fruntea lui Mos Craciun, 2007

– Premiul II la Festivalul Concurs judetean de Dans si muzica usoara Taramul copilariei, 2007

– Diploma pentru participarea la albumul Anii copilariei, din partea Casei de productie Electrostar, 2006

– Premiul pentru cea mai buna recitatoare la Festivalul concurs Micul Print, Botosani, 2005

– Premiul I la sectiunea muzica usoara si Premiul T&S Studio 2005 la Concursul MINI MISS TOP MODELS, BOTOSANI, 2005

Alte activitati artistice:

– 26 octombrie 2008, Spectacolul de inaugurare a Salii Polivalente din Botosani

– 1 octombrie 2007, 2008: Ziua Internationala a Muzicii

– Galele Verii 2006, 2007, 2008

– 23 mai 2008: Suflet de artist: Laurentiu Palade si muzica sa

– 26 octombrie 2007: Noapte alba, actiune organizata de ANT Botosani la Teatrul Mihai Eminescu

– 7 octombrie 2007: Zilele Orasului Dorohoi

– 4 mai 2007: Nopti albe, manifestare organizata de ANT Botosani pe Pietonalul Unirii

– 21 aprilie 2007: Zilele Orasului Botosani

Melodie in prima auditie: – “Steaua copilariei, muzica Laurentiu Palade, versuri Corina Palade

Aparitii radio-TV si in publicatii:

– 29 august 2008, invitata la Matinalul de la TeleM Botosani

– 5 iulie 2008, alaturi de grupul Vis de Artist a fost pe scena Festivalului National Mamaia copiilor 2008

– 8 martie 2008, alaturi de grupul Vis de Artist a fost la Bucuresti, la Radio Romania Cultural – emisiunea-spectacol Cantec pentru chipul mamei, ce s-a transmis in direct

– 1 martie 2008, alaturi de grupul Vis de Artist a cantat in cadrul emisiunii Tara lui Piticot: Dor de Martisor, realizata la TVR Iasi si transmisa pe TVR2

– 20 mai 2007, invitata la Ciocolata cu lapte, emisiune realizata la Radio Romania Cultural

Monitorul de Botosani, Evenimentul de Botosani, Jurnalul de Botosani, Radio Fix Botosani, Radio Meridian Botosani, Somax TV Botosani, TeleM Botosani, TVR Iasi, TVR1

(Articol preluat de pe http://www.stiri.botosani.ro)

Ce cadou vreţi să vă aducă Moş Crăciun?