Te ştiu şi nu mi-e suficient,
mă întreb dacă cerul te-a gândit
real pentru toţi ceilalţi,
doar o aspiraţie pentru mine.
te caut sub pomul de Crăciun,
în fiecare tată ce-şi ţine de mână copilul,
în inima mamei, uneori şi-n a mea.
am făcut un pact cu anii
să-mi numere durerile,
ţie – gândurile despre mine.
poate odată, te voi descoperi altul
sub acelaşi chip,
îţi voi recunoaşte în suflet
punctul căprui din ochii mei.
poate, odată, îmi vei fi suficient
Arhive pe etichete: mi-esti suficient
Punct căprui, urma de tine
Din categoria Locul unde îngerii aţipesc