Şi, uite-aşa, câteodată,
când mi se face dor de tine,
te scriu.
nici eu nu-mi înţeleg scrisul,
cuvintele-s într-o limbă
necunoscută mie,
literele nu seamănă cu nimic
în afară de fum.
străinule,
sufletul are alfabetul lui,
nu vorbeşte, nu scrie.
doar ia foc
când îşi aminteşte de tine
Din categoria Străinului
Totuşi,
mi-e dor de tine, străinule,
de cafea, de luna din fereastră
ce se plimbă pe mările tale.
nu te ştiu, nu te vreau ca idee,
mi-am lăsat trăirea
să te poarte de mână
până în nord
să vezi cum îmi flutură părul
la vederea ta,
cum ochii mei nasc verde,
buzele ascund un zâmbet.
zâmbet de noi.
nu-mi faci o cafea,
străinule?
Din categoria Străinului
Raluca Pavel 