„Moartea prin agenţii psihici, recunoscută de unii autori, apare după o emoţie violentă, şoc psihic, survine rapid şi în stare de de sănătate aparentă. În literatură s-au citat morţi rapide după „bucurii” intense, furii, emoţii, viol etc., dar mai frecvent pe un fond patologic (la bolnavii cu afecţiuni organice). Moartea prin traumă psihică este, sub aspect patologic (al mecanismului de producere), o moarte reflexă care duce la oprirea bruscă a funcţiilor vitale şi declanşată reflex de către un excitant psihic din mediul extern. În cazul emoţiei puternice, prin intermediul scoarţei cerebrale, această excitaţie produce modificări cardio-vasculare, reflexele de apărare devenind patologice prin depăşirea pragului de apărare normală. Şocul psihic care poate produce astfel de morţi este determinat de spaimă mare, bucurie excesivă, frică accentuată, supărare intensă, iar la indivizii superreactivi, răspunsul determinat de aceste şocuri va fi exagerat. Emoţia ca o formă bruscă de excitaţie sau inhibiţie, nu se limitează numai la tulburările psihice prin intermediul glandelor endocrine şi sistemului nervos, ci afectează toate organele, îndeosebi circulaţia şi respiraţia. Ischemia bulbară sau corticală iniţială determinată de un astfel de şoc poate antrena o sincopă respiratorie sau cardiacă mortală. Predispoziţia la aceste reacţi disproporţionate este relevată în antecedente prin afecţiuni predispozante cum ar fi boala hipertonică, cardioscleroza, insuficienţa coronariană, astmul bronşic.
Sub aspect medico-legal, în diagnosticarea unui deces prin traumă psihică, diagnostic deosebit de greu prin lipsa leziunilor, trebuie să luăm în considerare următoarele elemente: starea patologică premorbidă, debutul şi rapiditatea instalării morţii, continuitatea de simptome între trauma psihică şi moarte, lipsa modificărilor morfologice ca şi lipsa altor violenţe şi ca atare integrarea şocului psihic în reactivitatea generală a victimei.
Condiţiile medicale de admitere a unei emoţii ca factor traumatic se referă deci la probarea existenţei factorului emoţional, la capacitatea emoţiei de a provoca un dezechilibru vasomotor şi reacţii organice imediate, uneori la evidenţierea răspunsului hormonal prin dozarea catecolaminelor şi la legătura dintre stresul emotiv şi efectele produse.
În cadrul morţilor violente prin agenţii psihici ar putea fi incluse şi omorurile cu motivaţie patologică a bolnavilor psihici, îndeosebi a celor psihotici care omoară sub influenţa delirurilor şi halucinaţiilor.”
Scripcaru, G. şi M. Terbancea. (1970). Medicină legală. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagocică, p. 162-163
Raluca Pavel 