Arhive pe etichete: Locul unde îngerii aţipesc

Pentru tot ce sunt, îţi mulţumesc

Îţi mulţumesc, tată,
pentru neîncrederea mea în iubire,
pentru că mi-e teamă
să nu-mi fac fericiţi copiii,
să le ofer până şi luna.
îţi mulţumesc, am învăţat
iubirea poate dura trei luni,
trei ani, în cel mai bun caz;
copilul e marcat viaţa asta
şi nu poţi şti sigur
dacă în viitoarea
păşeşte cu dreptul.
îţi mulţumesc, nenorocitule,
pentru lecţia asta de viaţă

11 comentarii

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Prefer să te iubesc nenăscut

Iubesc atât de mult copiii
încât nu vreau să dau naştere vreunuia
să fie dezamăgit de ce părinţi are,
să-şi fi dorit să se nască într-o altă casă
în care nu respiră dragostea sălbatică;
doar liniştea din ceruri.
îi iubesc prea mult
să-i las să sufere că mama nu e Venus
sau varianta feminină a lui Einstein
sau doar pentru că nu avem
aceeaşi definiţie a instinctului matern.
mai bine mă omor pe mine
înainte să le omor visele
sau să trăiască într-un cămin
cu durerea unui suflet
de dincolo

11 comentarii

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Etapele durerii

Poate că vorbesc aşa mult despre moarte
ca să n-o primesc cu lacrimi când apare
să nu o neg, să nu scot flăcări pe nări,
să nu caut vinovaţi aici sau dincolo,
sau să adun tristeţea cum îşi numără
bătrânii regretele.
poate când mă voi obişnui cu ea
şi vom împărţi acelaşi suflet,
voi vorbi despre viaţă
pentru a o accepta

4 comentarii

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Două mâini pentru o rugă

Recidivez când e vorba de tine
te las să mă scrii ca pe un roman
mereu de la început
ca pe o poveste fără sfârşit
în care, eu sunt pământul, tu ploaia
mă speli, mă ştergi cu nori,
de fiecare dată când apare vreun fir de praf
ne reinventezi,
alteori, ne rescrii de dragul începutului.
sunt jumătate de când mă scrii
nu pot păşi fără tine,
nu mă pot ruga pentru noi
decât cu tine,
cealaltă jumătate

5 comentarii

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Când pana devine neagră

Nu lăsa praful să se aşterne peste mine
şi-au lăsat alţii gândurile până mi s-a încovoiat spatele,
îmi atârnă pământul de gât, cu toate durerile nespuse
ca o piatră de moară suspendată de-o iubire neîmpărtăşită.
numai tu îmi cunoşti aripile, numai tu le-ai văzut,
mi le-au rupt ceilalţi, în grabă, preocupaţi de calea lor,
nu mai sunt întreagă şi nu mai ştiu să râd.
vezi pana neagră ce doarme sub talpa ta?
e ultima urmă pe care-o las, să mă reconstruieşti,
ridic-o, şterge cu ea pulberea, în adânc vei da de mine,
ia-mă în palme şi scutură-mă de gândurile celor muţi
zâmbeşte-mi, mi-e de-ajuns să mă liniştesc
să fiu din nou răsăritul pe care-l aştepţi

8 comentarii

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Ciorchine de struguri

Unele dureri rămân vii,
mereu de veghe,
te înfrână să te bucuri,
te lasă inert în faţa zâmbetului
şi te întrebi când ai uitat diferenţa
dintre virgulă şi punct.
un singur om poate arunca
în tine cu tot umanul din el,
fără să ştie câte vânătăi
îţi lasă.
aştepţi în zadar să vezi
sipetul de cicatrici,
până şi viţa de vie
te aseamănă
unui ciorchine de struguri

4 comentarii

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Mamă, cei de dincolo primesc scrisori

Am moartea în carne şi în sânge
nu ştiu, Doamne, de unde puterea
să mai pot vorbi despre ea,
ca şi când nu ar fi singurul lucru cert.
de-aş găsi în moarte liniştea,
de-aş putea transforma acolo
sângele în stele,
ar mai trebui o galaxie.
carnea mi-e zbrobită
de când a căzut toamna
peste mine,
în dimineaţa în care mama m-a întrebat
dacă cei de dincolo pot citi scrisori
cum le pot citi, unde să le lăsăm,
să o învăţ şi pe ea…
suferea şi ea de boala sufletului meu.
i-am spus, stelele nu au adresă
ei citesc în timp ce noi le scriem
sângele e mereu roşu
doar pe cer se vede aur

Să-mi scrii, fetiţa mea, am să citesc…

12 comentarii

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

De apus

Apusul e tot ce ne rămâne
dincolo de moarte,
un fel de sipet
în care ne-am culcat cu grijă
prima iubire, amărăciunea
şi privirea.
e un colţ de viaţă fără aripi
ar fi ştiut, altfel,
să se-ascundă de umbră
şi nori

Un comentariu

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc