Arhive pe etichete: Locul unde îngerii aţipesc

Piesa de teatru „Locul unde îngerii ațipesc”

Cea mai mare realizare a mea. Un vis împlinit.

Cea mai importantă realizare a mea se întâmplă mâine.

Nu este vorba despre titlul de doctor, nici despre alte studii aprofundate, despre o promovare la locul de munca sau o updatare a statutului relațional.

Nu stiu cat de multi scriitori sunt binecuvântati să aibă in preajma lor oameni care sa le aprecieze, ba mai mult, sa le valorifice scrisul.
Actrita Gina Kun a vazut in poeziile mele o intreaga piesa de teatru, o poveste despre emoții si fapte. A vazut, a plăcut, am concretizat impreuna scenariul. Nu este prima dată când această piesă este jucată (având deja cel puțin 2 premii la activ), dar este pentru prima data cand este interpretată in varianta asta, care, nici mie nu îmi este cunoscută încă.

Mâine este una dintre zilele cheie pentru mine, una dintre cele mai importante pentru mine ca scriitoare si ca om.

Rămân mereu recunoscătoare Ginei, pentru că datorita ei, poeziile mele pot fi nu doar citite, ci au propria voce. E unul dintre cele mai frumoase gesturi pe care le-a făcut cineva pentru mine. Mă înclin.

Dragilor, mi-ar plăcea mult sa ne împărtășiti emoția, mâine, 20 iunie, ora 19, la Teatrul Elisabeta, vizavi de Cișmigiu. Biletul e 20 lei si se cumpara la intrarea în teatru.

Pentru cei care vor sa aibă in bibliotecă volumul meu de poezii, care a dat si numele piesei de teatru, Locul unde îngerii atipesc, voi aduce maine cu mine ultimele exemplare. Pretul volumului este 20 lei.

Emoție va fi cuvântul zilei.
Va aștept cu drag!

https://www.facebook.com/events/152976678577872/?acontext=%7B%22ref%22%3A%22106%22%2C%22action_history%22%3A%22null%22%7D

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Cărțile mele

Diplomă de excelență

Cu mulțumiri alese actriței Gina Kun și Asociaței Let’s Act!

10390954_316345055188284_6892398126710756921_n

Un comentariu

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Mi-ai fost acasă

Într-o vreme îți spuneam minunea mea cu chip de luceafăr;
apoi, încet-încet, când am văzut că sufletul ți-e cât universul
am renunțat la „mea”.
alte imagini îți treceau prin gând și le așezai pe hârtie,
poate niciuna nu-mi purta numele sau zâmbetul.
prea repede pentru a fi veșnic,
mi s-a făcut teamă de frig, întuneric, depărtare
am renunțat la luceafăr, uneori aveai o lumină rece
și eu rămâneam în beznă cu singurătatea lângă mine.
ți-am clădit un altar înalt și-am așezat cu grijă
flori de liliac pe el, așa cum se cuvine primită o minune.
atât de înalt, încât nu mai ajungeam să-ți sărut ochii mari
și nici o scară nu avea suficiente trepte
sau erau doar ude și tot alunecam,
plânseseră îngeri pe ele.
mi-e dor să-ți văd chipul în palmele mele
și să-mi fii realitate.
Tu mi-ai fost Acasă

387344_10150389746664449_197092357_n

Un comentariu

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Ochelari

Când mi se face frică
îi cer ochelari pământului
poate am să văd moartea
cu alţi ochi.
de fiecare dată când am murit,
o mare neagră
mi se aşeza în faţă.
nu ştiu de ce acum e diferit,
să fie oare vina străbunicului
care mi-a împrumutat ochelarii?

Un comentariu

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Unde aţipesc suflete

Sprijinită de stâncă,
femeia cu năframă albă,
rochia roasă de molii
aştepta.
cu privirea pierdută
în larg de mare,
cu mâna pe lopată
un coş de paie
îşi cufunda tălpile
în nisip.
poate aduna cu lopata
suflete ascunse în nisip
şi le aşeza sfios în coş
sau
poate aştepta trupurile
celor morţi şi mulţi
ce ies din mare
se opresc pe mal
fără să îi aştepte cineva
totuşi, era ea acolo
le făcea o locuinţă
în nisip, cu lopata
apoi, le lua sufletele
le punea în coş
şi făcea cu ele
ocolul pâmântului
desculţă

4 comentarii

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Timpul când se bate toaca

Din vârf de măr ionatan
satul stă întins la picioare
de parc-ar cere îndurare
pentru mine
nu bag de seamă
muşc din fruct cu nesaţ
apoi
îmi mişc mâinile spre cer
în ritm de toacă
încerc să o prind de mână
pe Eva care aleargă pe cer
cu degetele apăsate pe urechi
să fie surdă la cântecul lemnului
se uită galeş la mărul din mâna mea
îmi face din ochi
ochi negru de prea mult praf
mă-nec cu aşchia de măr
satul dispare
copacul e undeva în altă lume
singur
pe timpul când se bate toaca
Eva râde, îmi întinde mâna
râsul ei îmi aminteşte
cum niciodată nu m-am înecat
cu bobul de strugure
cât de mult
îmi plăcea să alerg prin viţa-de-vie

2 comentarii

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Punct căprui, urma de tine

Te ştiu şi nu mi-e suficient,
mă întreb dacă cerul te-a gândit
real pentru toţi ceilalţi,
doar o aspiraţie pentru mine.
te caut sub pomul de Crăciun,
în fiecare tată ce-şi ţine de mână copilul,
în inima mamei, uneori şi-n a mea.
am făcut un pact cu anii
să-mi numere durerile,
ţie – gândurile despre mine.
poate odată, te voi descoperi altul
sub acelaşi chip,
îţi voi recunoaşte în suflet
punctul căprui din ochii mei.
poate, odată, îmi vei fi suficient

7 comentarii

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc