Sub pământ

E-atâta linişte în jurul meu
de-aud tânguirea lunii,
bocitoarea
de dincolo de cer.
mă-ntreb, străinule,
e moartea promisă la-nceput?
nu-i nimeni să-mi vadă
lacrima ce se apleacă
spre pământul ce-mi va ţine de cald
la noapte.
nu-i nimeni să mă ia de mână,
să-mi arate o stea căzătoare,
să o prindă,
să mi-o arunce în ochi
sub pământ să nu fie
întuneric.

Confesiune

Mi-a intrat un spin în talpă
mi-am aşezat degetul pe buze
să nu-mi auzi durerea.
mi s-a lipit de suflet
oprind cuvântul,
nu mă lăsa să te scriu,
străinule.
îmi tremurau genele
lacrima mea să te anunţe
pot dărâma orice zid,
numai să ajung la tine
sunt trandafiri mii
nu toţi spinii ucid