La mulți ani, TATA!

La mulți ani, TATA! Ai adunat 84 de primăveri! Copilăria și adolescența mi-au fost mai frumoase pentru că TU ai fost acolo, maturitatea îmi este deosebită pentru că ești AICI, cu toate sfaturile și lecțille de viață pe care mi le dai! Te iubesc, TATA, pentru omul blând și bun care ești, pentru că ești EROUL MEU! Să ne trăiești sănătos și fericit, TATA!

Leagănul din cornul lunii – poem din Sipetul din Călinești

N-ai cum să vezi turla bisericii
mai trebuie să creşti,
zâmbi ştrengar bunicul.
dar mi-am dat seama amar
că păsările-o văd
şi aşteptam
să-mi crească aripile.
au început să mă ştie prin grădini
merii cu nucii şi perii, toţi;
mă cocoţam în ei pe rând
şi aşteptam să-mi iau zborul.
bunicule, de ce n-am aripi?
pentru că eşti pui de om.
când soarele era pe la amiază,
m-a luat de mână în livadă
hai să te urci în leagăn,
are aripi, deşi nu le vezi,
stai făr’ de grijă
n-ai să cazi
e bine prins de cornul lunii

Nu-mă-uita – Poem din Sipetul din Călinești

Şterge-ţi lacrimile tată, nu fac decât să scriu o filă,
sunt tot copila ta, pe care o plimbai de mână,
am mai crescut niţel şi totul mi-e mai clar,
deşi ai fost implicat în lupte, ţi-e sufetul curat.

timid păşeai la bine,
din umbră-ieşeai la greu,
ca pe o scenă milenară
tare mi-eşti drag, tu, tată

mi-aduc aminte ziua-n care, Da răsuna-n priviri
nu-mă-uita în păr i-ai prins tu mamei
şi ea era pierdută în visare

vă mai plimbaţi de mână şi acum,
prin parcul Eminescu,
iar eu te-aud şi acuma-n gând
ai grijă, fata mea, să fii şcolită

nu plânge taică,
am rămas aceeaşi,
voi, tot de mână vă plimbaţi