Arhive pe etichete: iubire

Până la finele timpului, eu…

Braţele mele s-au ticluit
de la naştere
după forma corpului tău,
zâmbetul mi s-a întipărit pe suflet,
să fie mănuşa ce te poartă
peste pământ, prin cer şi pe ape.

Ochii mei au răscolit curcubeul
în odiseea lor, au înşelat natură şi fluturi
de teamă să nu-i găseşti doar noaptea
pe cer şi să-i confunzi.
le-am dat verdele mării
să-ţi fie drag să te scalzi în ei
am aruncat un punct de moarte
din viaţa trecută în ei, ca un vârf de ac
să nu ai îndoieli, de-atunci
dormi pe gândul meu.

Ochii mei răstoarnă lumea
să-ţi vadă făptura.
m-am născut din nou
să-ţi retrăieşti povestea
în iris verde

7 comentarii

Din categoria Străinului

Amprenta zeilor

Gura ta are o formă ciudată,
îţi ghicesc albul dinţilor sub buzele
lipite amintind de-un oval vertical,
picătură de ceară ce a greşit calea.
nu le poţi desprinde una de cealaltă,
stau împreunate peste dinţi
precum ni-s gândurile,
chipul tău are de la începuturi
aceeaşi poveste fără vreun tremur.
nu-ţi vorbesc decât ochii a fericire sau a iad

cum să-mi cânţi dragostea,
când zeii ţi-au pecetluit buzele?
ei ştiu
uneori
nu e nevoie de cuvinte

3 comentarii

Din categoria Străinului

Între file de cărţi

Nu pot să adorm
decât întinsă vertical
pe gândul tău
ca o flacără ce arde noaptea
pe lacul din spatele casei,
văpaie oglindită infinit pe cer.

Nu pot să visez
decât risipită pe buclele negre
ce-ţi dorm pe chip
legănându-mi zâmbetul
bumerang între ochi închişi – deschişi.

Nu pot să te visez
decât adormindu-mi pe gene
departe de măşti
nu te pot imagina decât iubindu-mă
între file de cărţi, în spatele cortinei
între lumi de dincolo

11 comentarii

Din categoria Blog

Cea mai frumoasă tristeţe din lume

„Tristeţile lasă în urma noastră dâre amărui. De clipele triste nu vrem să ne aducem aminte, le alungăm în fund de suflet şi încercăm să le facem uitate, ca să putem păşi mai departe. Tânjim după bucurie, visăm să avem mereu motive să zâmbim, să plutim, să ne putem declara posesorii secretului miraculos al fericirii. Există o singură tristeţe de care ne va fi întotdeauna dor, tristeţea din dragoste. Dulce-amar, sentimentul iubirii neîmpărtăşite are un farmec pe care nu-l poate egala niciuna dintre celelalte trăiri.

În viaţa fiecăruia dintre noi există o poveste de inimă albastră. Toţi am iubit şi nu ni s-a răspuns, măcar o dată în viaţă, fiecare dintre noi a simţit gustul de neuitat al aşteptării febrile, al speranţei disperate, al dorinţei înfrânate dureros. Să iubeşti chiar dacă ştii că fiinţa spre care îţi îndrepţi gândurile te priveşte ca pe un străin pare, dacă priveşti cu ochi lucid, o nesăbuinţă, o pierdere de vreme, un gest inutil. Şi totuşi, nu există nimic mai frumos decât o iubire curată, în care nimic nu s-a întâmplat, dar totul este încă posibil.

Când iubeşti fără a fi iubit exersezi mai intens, mai fierbinte ca oricând, speranţa. Constaţi abia mai târziu, când, în sfârşit, soarta îşi va dărui poveştile împărtăşite către care tindem cu toţii, că nimic nu egalează dulceaţa viselor şi a reveriilor de odinioară. Să arzi, să tânjeşti, să suferi mocnit, să ştii că trebuie să-ţi concentrezi toată lumina sufletului pentru a te face văzut, având puterea de a nădăjdui că totul se va sfârşi romantic şi fericit, ca în poveşti, cu o îmbrăţişare, este un exerciţiu de suflet pe care nu-ţi este dat de prea multe ori să-l repeţi. E nevoie de multă tinereţe şi de multă puritate ca să poţi îndura chinurile tandre ale iubirii neîmplinite.

Pe măsură ce anii trec, devenim tot mai grăbiţi, tot mai pragmatici, mai concreţi.  Avem nevoie de dovezi de dragoste grabnice şi orice întârziere a răspunsurilor pe care le aşteptăm ne face să capitulăm fără prea multe regrete. Încet-încet, oamenii încep să-şi considere sentimentele investiţii. De pe urma lor se cuvine să aibă profit, cât mai mare, cât mai rapid. Lipsa de răspuns e considerată o ameninţare cu falimentul. Iubirile neîmpărtăşite, superbele amoruri frisonante se întâmplă rar, poate doar o dată în viaţă. Iar tristeţea lor frumoasă ne rămâne pentru totdeauna în suflet, trăire irepetabilă şi preţioasă. Nopţi lungi. Nesomn înfiorat. Dimineţi în care te trezeşti numai  ca să-ţi iei de la capăt adoraţia devenită rost şi ţel. Gesturi a căror fâstâceală naivă are o splendoare adolescentină. Scrisori parfumate pe care n-ai avut niciodată curajul să le trimiţi. Senzaţia înstăpânită că tot ceea ce faci se întâmplă numai şi numai pentru că dragostea ta există. Toate definesc iubiri timide, frumoase, întristate, neîmpărtăşite. Atunci când iubeşti fără să aştepţi nimic în schimb, simţi că trăieşti într-o lume guvernată de legi ale sentimentelor, în care norii se adună fiindcă făptura iubită se încruntă, iar soarele răsare, în fiecare dimineaţă din pricina dragostei tale. Naiv şi caraghios, reconstruieşti lumea după alte măsuri, care însă o fac mai frumoasă.

Mai târziu, peste ani, când deja ţi-ai istovit puterea de a iubi nebuneşte, ţi se va face dor de tristeţea poveştilor trăite mai mult în vis. Şi ai să-ţi doreşti să colorezi, măcar pentru o clipă, viaţa ta tihnită, cu un gram de nenoroc în dragoste, cu o undă de suferinţă îndrăgostită. Pentru că nu exista alta mai frumoasă şi mai de neuitat decât tristeţea din dragoste, cea mai dulce tristeţe de pe lume.”

Naţional

5 comentarii

Din categoria Blog

Gelozie

Numai gândul că ai putea vedea un alt cer decât mine
mă face să-mi afund tălpile în noroi, să-ţi dăruiesc
o altă eu, una după care nu ai întoarce nicicând
gândul, din mersul săltăreţ, sprinten, cum ţi-e pulsul,
să ai un motiv de nu mă recunoşti când lipsesc stelele.
cu nimeni altcineva nu ai mai scrie dragostea
cu pete de cerneală roşie, ce se scurge în vene
când faci căuş palmelor mele dintr-ale tale.
mi-e teamă să nu te pierd în ochiul de apă
ce se adună la fereastră în dimineţile ploioase,
să nu mi te soarbă vreun hulub rătăcit şi însetat,
în speranţa unei vieţi ce nu se termină dincolo de cer.
ţi-aş oferi oricând o scuză în lipsa iubirii tale,
numai de-ai rămâne pur, cum te-am desenat în visul din copilărie.

2 comentarii

Din categoria Străinului

Portret

De când m-am născut sunt cu un pas mai aproape.
am deschis ochii, durerea mă legăna pe picioare
mă iubea ca o mamă ce şi-ar uita visele pentru pruncul ei,
mă iubea ca un bărbat ce ar culege stele de mare
le-ar înşira pe nisip, sub forma unui cerc, pentru mireasa lui.
atât de pătimaş, de violent şi posesiv era fiorul ei
nu a suportat niciodată oameni prin preajma mea.
mi-a alungat tatăl, mi-a îndepărtat mama,
nu a lăsat bărbaţii să se apropie de mine
era suficient că desena râuri pe chipul meu, pe mine,
ce conta dacă erau din vina sau datorită ei?
durerea mă iubeşte cum nu a făcut-o nimeni niciodată,
necondiţionat, e mereu acolo, în gânduri, în fapte
şi în pleoapele mele umflate de nesomn şi plâns.
e cea mai bună prietenă a mea,
m-a pregătit necontenit pentru întâlnirea finală.
De când m-am născut sunt cu un pas mai aproape.

7 comentarii

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Despre noi, străinule

Sub orice formă m-ai căuta,
ştiu, tu nu te poţi abţine
să vezi ce gând iau azi cu mine,
deşi ţi-ai promis jocul ăsta,
te voi recunoaşte,
străinule.
pe oriunde treci
e mirosul literelor tale
pe care, de teamă
să nu-mi tulburi apele
să nu-ţi strivească verdele privirea,
le ţii ascunse.
ştiu chemarea de la începutul lumii,
când eu muream în mare,
prinsă în alge şi noroi
şi tu m-ai salvat.
Nu e de ajuns.
m-ai otrăvit din nou.
noi e acum în adânc de mare
tu tot mă cauţi,
eu…

Un comentariu

Din categoria Străinului

În flăcări

Vin după tine, străinule,
să te trag afară din iad,
pentru tine pășesc
pe cărbuni încinși
de flăcările
din ochii celor curioși
nu mă dor tălpile
cât mă doare

că ție îți place iadul
și că nu mă recunoști
din viața trecută

2 comentarii

Din categoria Străinului

De dor

Te aştept, străinule,
deşi nu mi-ai spus niciodată
c-ai să vii.
stau cuminte pe bancă
cu mâinile în poală
capul sprijinit de dor.
bate vântul şi părul
îmi vine în faţă
de parcă s-ar grăbi
să intre în mare.
de nu îmi recunoşti chipul
îţi voi şti eu umbra

Un comentariu

Din categoria Străinului

Bucle de cearceaf

Într-o zi, ai să râzi cu poftă
şi mie mi se va datora, mi-ai spus
până atunci, voi încerca
să mă obişnuiesc în fiecare zi
cu frumuseţea ta

şi un surâs frumos se-alintă
printre bucle de cearceaf
neaţa bună ţie, zână
cum ţi-a fost visarea şi cum ţi-e visul?
a ce miroase dimineaţa asta?
a rece sau a cald?
eu mă gândesc la verde
tu te gândeşti la căprui?

2 comentarii

Din categoria Sipetul din Calinesti