Când te voi găsi

Mi-am atârnat lacrimile în brad
în aşteptarea Moşului,
dar nu am găsit nimic împachetat,
nici măcar o speranţă,
o pereche de aripi
să mă pot ridica.
nu i-am cerut prea multe,
doar să-mi aducă lumina ta,
să împodobesc bradul,
să dea un strop de viaţă
lăcaşului.
totuşi, nu mi-am dat seama
că nu mai era loc sub pom,
crengile sărutau orizontul
înecându-se în lacrimi.
să nu întârzii şi tu,
când te voi găsi
îţi voi colinda sufletul
cu iubire
şi bradul va zâmbi la gândul
că se află în căminul nostru

Dorinţa

Ţi-am căzut cu tronc,
străinule,
de fiecare dată când te gândeşti la mine
te încearcă dorul de acasă
de parcă am fi copilărit pe aceeaşi uliţă,
sau am fi petrecut sărbătorile împreună,
de parcă aş fi începutul şi sfârşitul.
dacă îmi vei ghici dorinţa,
mă voi îndura de tine,
poate de Crăciun,
am să ocup locul gol de sub brad
şi-ţi voi colinda sufletul cu iubire