Îngerii cunosc mai bine soarele

Iarna în Călineşti
e greu să deosebeşti
îngerii de oameni.
mă închid în casă
fără să mă vadă
încerc să-mi dau seama
care dintre ei sunt mai calzi.
mă apropii de fereastră
privesc satul
geamul s-a aburit
când am oftat.
poate oamenii-s mai calzi
acolo sus, e mult alb
oare e mai frig?
totuşi,
îngerii cunosc mai bine soarele

(Sipetul din Călineşti, Ed. Contrafort, 2011)

Lecţie despre visuri

Ne uităm visurile pe drum,
până când se aşază un strat
dens de praf peste ele şi le acoperă.
călcăm pe ele fără să ştim
că aleea pe care ne ducem soarta
e pavată cu cele mai tainice aleanuri,
toate ale noastre. păşim pe noi.
doar noaptea, îngerii îşi fac timp
să ne amintească visurile pierdute
cu anii, cu ridurile, cu grijile.
dimineaţa şterge tot, ca şi când
nimic nu ar fi fost real, nimic al nostru.
şi uite-aşa, nu mai credem în nimic.
nici în vise, nici în visuri. în noi e cel mai greu.
nu regăsim speranţa copilului care-am fost,
ci doar chipul său pătat de lacrimi.
sfârşitul drumului e cel mai tragic,
ne vedem visurile ca pe un film alb-negru, vechi.
decât să întrebăm praful ce s-a ales de visurile noastre
mai bine ne întrebăm pe noi ce am ajuns fără ele
şi numărăm stelele ce au leşinat privindu-ne