Lecţie despre imaginaţie

Noaptea e cel mai fericit moment al zilei.
mă visez fluture în loc de monstru
şi plutesc spre lumi ce nu seamănă a iad.
poposesc pe fiecare floare cu iz de copilărie,
mă oglindesc în apa cu formă de cer
să fotografiez raiul. în mişcare. mi-e teamă
de zori, de revenirea monstrului de care fug toţi.
în realitatea mea sunt mii de fluturi;
stau cuminţi, prietenoşi la fereastra închipuirii.
în noaptea mea, nu sunt niciodată singur.
mi-e teamă de trezirea simţurilor mele;
urăsc lumina. oriunde mă uit,
afară, pe flori sau în mine,
văd doar omizi

Cruce, te port

Vin din ape,
din adânc de iad,
am mâinile rupte,
crucea de piatră
nu mi te-a găsit.
mi-atârnă umărul,
am prins zâmbetul
pleca după degete,
l-am prins în dinţi,
ascuns de văz
sub glugă.
te caut,
străinule,
deşi colind iadul
de la fierea altuia
pâna la ultimul Om.
nimic nu mă doboară,
la nevoie, eu dărâm orice,
mai puţin sufletul tău.
am sânge rece,
străinule,
de când alerg prin iad,
nu mă opreşte un spin,
să port crucea,
când e vorba de tine,
masca mea fragilă
rupe ideile altora,
îţi spun un secret,
străinule,
când e vorba de tine,
devin de oţel

În flăcări

Vin după tine, străinule,
să te trag afară din iad,
pentru tine pășesc
pe cărbuni încinși
de flăcările
din ochii celor curioși
nu mă dor tălpile
cât mă doare

că ție îți place iadul
și că nu mă recunoști
din viața trecută