Rupere de nori

Nu am ce lăsa în urmă
decât umbra.
s-a răsucit lumea
de când mama
mi-a cântat întâia oară
la picior de martie
altceva decât o ploaie infernală.
am acelaşi dor de viaţă
în spatele cerului,
o teamă de camere goale
cu formă de suflet,
un ochi trist
întins înspre stele.
scriu şi rup cuvinte,
la ruga ta,
străinule,
din ura celorlalţi,
nu am ce lasă după mine,
poate doar umbra unui vis
plecat într-o altă
primăvară