Eram atât de aproape…

Eram atât de aproape
să prind un fluture de-o aripă
şi să-l întreb dacă nu vrea
să ne unim zborul,
să alergăm amândoi prin lume,
deasupra, dedesubt de curcubeu,
până la apocalipsă,
pretutindeni unde găsim
un crâmpei de verde.
erai atât de aproape,
când ai văzut că-s ciungă,
să-mi desenezi o aripă
în cafeaua rece
pe care o găseai
doar pe străzile
din Memphis.
ne ţineam de mână
de teamă să nu cădem
de pe Pegas.
era timpul nostru şi era
atât de aproape de noi.
acum e iarna pe uliţă iar,
la tine plouă
şi aripile ţi se lipesc

Cealaltă parte, mereu

Am înțeles în pragul morții
de ce mi-a fost dat să mă nasc,
să văd chipuri triste în ploaie,
fluturi trântiți la pământ
și rândunici ce nu-și mai amintesc
drumul spre casă,
ce uită că acasă
este mereu
de cealaltă parte a drumului,
în cealaltă parte din noi.
nu am uitat nicicând de ce mor
zi de zi când nu te cânt,
de ce ochii-mi verzi
arată serii
cum ar trebui să fie apusul.
niciodată nu am vrut să văd
că m-am născut pentru a crește om
la umbra durerii

Atingeri

N-am ajuns până aici ca să plec
la fel cum am venit;
ce sunt fluturii?
m-ai întrebat după
ce m-ai trăit
o noapte întreagă,
sărutările tale
tatuaj trupului meu.
sunt definiţia iubirii.
ţi-aş răspunde la orice întrebare,
numai să-ţi văd buzele
conturând litere
pe pielea mea
noapte de noapte;
totuşi,
ce au fluturii în stomac
când sunt îndrăgostiţi?
n-am venit aici ca să mai plec
vreodată;
îmi plac aripile de fluture
care îmi cresc odată
cu fiecare adiere a ta,
nu mi le reteza, nu vorbi,
doar atinge-mă;
am venit să rămân

Lecţie despre imaginaţie

Noaptea e cel mai fericit moment al zilei.
mă visez fluture în loc de monstru
şi plutesc spre lumi ce nu seamănă a iad.
poposesc pe fiecare floare cu iz de copilărie,
mă oglindesc în apa cu formă de cer
să fotografiez raiul. în mişcare. mi-e teamă
de zori, de revenirea monstrului de care fug toţi.
în realitatea mea sunt mii de fluturi;
stau cuminţi, prietenoşi la fereastra închipuirii.
în noaptea mea, nu sunt niciodată singur.
mi-e teamă de trezirea simţurilor mele;
urăsc lumina. oriunde mă uit,
afară, pe flori sau în mine,
văd doar omizi