Vin din ape,
din adânc de iad,
am mâinile rupte,
crucea de piatră
nu mi te-a găsit.
mi-atârnă umărul,
am prins zâmbetul
pleca după degete,
l-am prins în dinţi,
ascuns de văz
sub glugă.
te caut,
străinule,
deşi colind iadul
de la fierea altuia
pâna la ultimul Om.
nimic nu mă doboară,
la nevoie, eu dărâm orice,
mai puţin sufletul tău.
am sânge rece,
străinule,
de când alerg prin iad,
nu mă opreşte un spin,
să port crucea,
când e vorba de tine,
masca mea fragilă
rupe ideile altora,
îţi spun un secret,
străinule,
când e vorba de tine,
devin de oţel
Raluca Pavel 